Ne amintim de Zamolxe…

Mulți trăitori ai acestor locuri, atât în trecut cât și în prezent, au simțit că acest pământ ascunde ceva nedefinit și nepalpabil, însă extrem de prețios pentru sufletele fiecăruia dintre noi. Și ni s-a făcut dor: dor de trecut, dor de plaiurile care ne hrănesc inima, dor de strămoșii pe care îi simțim în noi și îi vedem cu ochii sufletului. Ruptura de strămoși a împins civilizația noastră spre prăpastia uitării, inimile românilor s-au închis către propriul trecut și ne-am aplecat urechea spre învățături străine.

S-au scris multe lucrări despre geto-daci, care s-au pierdut în analele istoriei și nu întâmplător, pentru că ceva minunat trebuia protejat până acum, când sufletele care au fost părtașe acelor vremuri glorioase s-au întrupat iarăși pe acest pământ pentru a reaprinde focul sacru al credinței străvechi, foc plecat ca o ștafetă de la străvechea civilizație atlantă.

Scriu această lucrare cu sufletul plin de lumina pe care am primit-o în peștera Ialomicioara. Închid ochii și văd imaginea strălucitoare opalescentă a bătrânului care mi-a apărut în vis, în ultima noapte petrecută în zonă. În acea seară la peștera Ialomicioara, i-am cerut să îmi vorbească despre el. Am aflat atunci că s-a întrupat pentru prima oară pe pământ, ca atlant acum 200.000 de de ani și a continuat să revină în Atlantida până acum 16.000 de ani.

Cunoșteam foarte puține lucruri despre Zamolxe din scrierile unor istorici ai vremii: Herodot, Platon și Strabon. Cei mai mulți îl asociau cu marele învățat Pitagora, al cărui sclav ar fi fost. Se spunea că a fost un mare reformator al tracilor și că ar fi primit anumite legi, numite și legile frumoase (Belagine), de la zeița Hestia (zeița focului), fiică a lui Cronos și soră a lui Zeus. Aceste legi se transmiteau numai pe cale orală. Odată revenit pe plaiurile natale, i-a invățat pe oameni sa nu se teamă de moarte fiindcă sunt nemuritori și moartea nu există. Apoi s-a retras pentru trei ani într-o locuință subpământeană, la întoarcere fiind considerat zeu.

În țara noastră a avut numai două întrupări, ultima fiind acum 2500 de ani, cauzată de golul spiritual în care se aflau atunci geto-dacii dar și de importanța acestei zone speciale pentru întreaga planetă. Tânăr fiind s-a simțit atras de Misterul Creației, de stele, de pământ, de minunea numită om. Munții și pădurile ocupau sufletul sau un loc aparte. Îl stăpânea o mare sete de cunoaștere, dar din păcate învățăturile înaintașilor se pierduseră. Nu își cunoștea încă misiunea dar auzind de înțelepciunea elenilor, a hotărât să se împărtășească din ea. Înțeleptul Pitagora a văzut în copilul de 16 ani plecat singur de acasă, setea de cunoaștere și astfel l-a luat mai întâi ca ucenic, apoi ca discipol. A învățat astfel matematică, filozofie, astronomie, logică. L-a urmat pe marele înțelept peste tot: în Babilon unde a studiat timp de trei ani cu un preot zoroastru numit Zarates, apoi la Ierusalim la sfințirea celui de al doilea templu, în Egipt unde a studiat timp de trei ani, până la Crotona unde Pitagora a creat o școală de spiritualitate, desăvârșindu-și acolo pregătirea.

Asta până într-o seară liniștită când a simțit un dor puternic de locurile natale, de munți și de păduri. Un dor care nu se lăsa controlat. Cunoscând tehnica de ieșire în astral s-a lăsat purtat până la rădăcina acelui dor, care era de fapt o chemare. Acea chemare venea din interiorul unui munte, aparținând masivului Retezat, în interiorul căruia a vizualizat o construcție stranie de forma unei piramide de cristal și în acel moment în fața ochilor i s-a conturat un chip. Era o față frumoasă, armonioasă și fină din ai cărei ochi izvora o înțelepciune infinită. Nu a auzit decât doua cuvinte: vino acasă. A înțeles atunci că trebuie să își urmeze destinul și că are foarte multe de făcut pentru neamul său.

S-a întors în țară și a continuat pregătirea în bazele lăsate de vechii atlanți în: Bucegi, Retezat, Ceahlău, Rarău, munții Buzăului, Giumalău, masivul Retezat-Godeanu (vârful Gugu), e.t.c., unde reactivat canalele energetice dintre aceste centre și a activat din nou conexiunea cu civilizațiile extraterestre benefice de pe Alcor, Sirius, Pleiade și cu civilizația arcturiană. S-a retras timp de trei ani într-o locuință subpământeană, fiind considerat mort, dar în acest interval de timp  primit de la legile Chibalionului, cunoscute  ca legile Universale care se regăsesc mai târziu în legile Belagine:

• Legea Mentalismului:Totul este spirit. Universul este mental.
• Legea  Corespondenței:Ceea ce este Sus este ca și ceea ce este Jos și ceea ce este Jos este ca și ceea ce este Sus.
• Legea Vibrației: Nimic nu stă, totul se mișca,totul vibrează.
• Legea Polarității: Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul și neasemănătorul au aceiași semnificație; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semi adevăruri;toate paradoxurile pot fi conciliate.
• Legea Ritmului: Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în toate și măsura oscilației sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilației sale la stânga; ritmul este constant.
• Legea cauzei și efectului: Orice cauză are efectul său și orice efect are cauza sa; totul se petrece conform legii; hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute; sunt numeroase planuri ale cauzalității, însă nimic nu scapă legii.
• Legea genului: Este un gen în toate lucrurile. Totul are principiile sale, masculin și feminin; genul se manifestă în toate planurile.
• Legea potențialității: Totul este cu putință, dar nu totul este permis. Astfel s-a reîntors pe meleagurile sfinte ale Daciei fiind privit atât ca un mare preot cât și ca un zeu. A devenit mare preot și apoi rege, fiind astfel în măsură să aibă o mai mare eficacitate cu reformele sale sociale și spirituale. Religia pe care Zamolxe a introdus-o (mai bine spus a reformulat-o), era un cult al soarelui și al luminii, un crez al salvării sufletului și al misterelor, un parteneriat om – univers – natură.

A lucrat la formularea legilor Belagine (frumoase), care cuprindeau reguli de viața armonizând omul cu natura și cu universul interior și exterior, a scris chiar și o carte Herto Valus sau Înțeleapta Scriptură, transmisă discipolilor prin focul sacru. Primea rar vizite de la discipolii pe care îi instruia personal. A creat universități de spiritualitate în Carpați în care au fost educați și initiați tinerii cei mai dotați, capabili sa devină mari preoți, medici, regi, militari, profesori, unii dintre ei putând primi apoi inițieri în bazele extraterestre, în piramidele energetice și chiar în marea piramidă din Egipt. A contribuit intens la fondarea școlilor de spiritualitate și în interiorul fiecărei cetăți, pe lângă temple.

Dintre învățăturile transmise către populație merită amintite: ideea de nemurire, eliberarea de frică, respectul fața de viață, renunțarea la carne, conectarea la strămoși. Avea puteri foarte mari și putea săvârși miracole dar a ales să educe oamenii și să îi ajute să își conștientizeze puterea interioară de conectare la sursă. Studiile de etnografie și folclor românesc au descoperit ulterior urme notabile ale crezului Zamolxian, în religia populară românească, care nu numai că au supraviețuit, dar au și evoluat de-a lungul secolelor până astăzi. Ideile în care credea Zamolxe pot fi schițate astfel:

Opune-te răului, respectă adevărul, caută dreptatea și umple-te de lumină, astfel puterea întunericului scade.

Trăiește în armonie cu oamenii, dar,  dacă nu sunt pașnici trebuie confruntați pentru că au mințile stăpânite de întuneric.

Omul care greșește să își repare faptele rele, dacă nu să primească pedeapsă pentru greșeli.

Respectă pe oricine, dar dacă cineva nu merită onoarea, atunci ignoră-l.

În tot ce faci, urmează lumina lui Dumnezeu.

Cei ce dobândesc spiritul înțelepciunii merg în împărăția lui Dumnezeu și sunt nemuritori.

Lui Dumnezeu sau zeilor nu la face niciodată sacrificii bazate pe omorârea ființelor și pe distrugerea de flori sau fructe. Divinitățile nu au nevoie de ofertele materiale ale oamenilor. Sacrificiul vostru trebuie înțeles ca renunțare la dezordine în: gânduri, vorbe și fapte.

Învață de la orice popor ceea ce are mai bun, astfel lumina neamului tău va străluci și mai puternică.

Trăiește simplu, frumos și drept.

Să privești flacăra Focului Sacru, legătura ta cu Dumnezeu.

În timpul conducerii sale înțelepte, Dacia (Da = zeu; Csha=țară) ajunsese o țară înfloritoare, puternic spiritualizată, privită cu admirație și respect de către vecinii săi. A fost momentul în care Zamolxe a ales să se retragă din viața publică, lăsând în locul său pe tron pe unul din discipoli. Pașii l-au purtat până la peștera Polovragi, în munții Căpățânei, pe malul Oltețului.

Se pot spune multe despre peștera Polovragi, care are o vechime de aproape șapte milioane de ani și unde s-au găsit desene rupestre săpate în piatră și texte cu scriere cuneiformă. Din cei zece kilometri ai ei, doar nouă sunt accesibili publicului în rest doar speologii pot pătrunde. Alte ieșiri din această peșteră s-ar afla tocmai în Transilvania și la Sarmisegetusa. Locul are o încărcătură emoțională și energetică deosebită, fiind de-a lungul timpului loc de refugiu pentru preoții daci, vraci și chiar pentru călugări. În peșteră se pregăteau de altminteri și leacuri cu plante pentru suferințele oamenilor. Se vorbește mai ales despre povragă, o plantă foarte veche și s-ar părea, leac pentru toate bolile.

Mai sus – poze de la Polovragi

Cel mai impresionant însă este jilțul de piatră al lui Zamolxe, în jurul căruia se simte o prezență vie și stropii de apă care se scurg din pereții și care se spune că ar fi lacrimile lui Zamolxe pentru dacii cuceriți de către romani. Deasupra peșterii se află o cetate geto-dacă unde  a locuit și locuiește Marele Preot. El era vizitat foarte rar de rege sau de discipolii pe care îi pregătea personal, dar știa tot ce se petrece în țară, intervenind energic ori de câte ori sănătatea, viața sau integritatea țarii erau puse în primejdie. Avea puteri mari putând sa își schimbe forma, controla vremea și săvârșea minuni de vindecare. Se împrietenise cu animalele pădurii, în special cu lupii, care îl apărau și comunica cu entitățile naturii. Perfecționase foarte mult tehnicile telepatice,de ieșire în astral și urmărea cu atenție comunicarea cu civilizațiile extraterestre prietene și cu entitățile din planurile superioare.

Dar într-o seară de toamnă a simțit o chemare de nestăpânit dinspre un masiv din Retezat și în fața ochilor i s-a conturat un chip frumos, ai cărui ochi cuprindeau toată înțelepciunea lumii. A auzit două cuvinte: ,,Vino acasă!” L-a convocat atunci telepatic pe cel mai bun discipol, care tocmai își terminase inițierea în Egipt, să vină sa primească funcția de Mare Preot al dacilor. Când acesta a ajuns nu a mai găsit decât bastonul de mare preot rezemat de jilțul de piatră al învățătorului său, și înainte de a se așeza a auzit o voce: „Rămân cu voi până la sfârșitul vremurilor!”

Argenția Mihail