În legile lui Zamolxe, citim:

85: La focul sacru se ard impurităţile care atârnă greu pe sufletul omului. Priviţi flăcările şi gândiţi-vă ce vreti să faceţi pentru vieţile voastre.

91: Focul sacru este dat oamenilor ca mijloc de legătură cu zeii.

164: Focul sacru vine de la zei, îngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor, și datoria oamenilor este să să-l mențină întru ținerea vieții în armonie.

165: În prezența focului sacru, oamenii se schimbă în bine. La focul sacru, sufletele sunt purificate și umplute treptat de un duh al înțelepciunii.

166: Înțelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului.

Ce urmează să scriu este tot din legile lui Zamolxe, dar o să sintetizez, folosind cuvintele mele. Toate ceremoniile lor, de orice natură, se făceau la focul sacru, adică ruguri, fie ele militare, religioase, de invocare sau ritualice ca nunta, botezul, moartea.

Biserica lor era vie, tot ce foloseau ei era viu. Așa erau apa vie și focul viu. Bisericile erau rotunde, din arbori, fie că tăiau pădurea sau fie că plantau arbori în cerc și îi lăsau să crească, să devină nemuritori. Foloseau mai ales bradul, dar şi alte specii. În interior, ridicau sanctuar din pietre masive, care era și altar. Aduceau apa vie acolo, şi aprindeau focul viu.

Mai jos, în poze, tradițiile dacilor reînviate în jurul minunatei Aritia Poenaru (acum plecată dintre noi), la Săcărâmb:

Această prezentare necesită JavaScript.

Astfel, botezul se făcea cu apa vie, focul viu şi duhul înţelepciunii, care este Duhul lui Dumnezeu. La fel era şi cu căsătoria. Ritualul putea fi îndeplinit de un preot, de cineva din familie ori chiar de unul din cei doi protagonişti, care cunoştea cuvintele ritualice şi celălalt le repeta după el. Asta înseamnă libertate deplină. Nimic nu poate fi mai frumos. Asta înseamnă societate liberă. Nimeni nu îngrădea pe nimeni cu nimic. Dacă o pereche de îndrăgostiţi dorea să se căsătorească, într-o după amiază putea amenaja biserica, sanctuarul, aducea apa focul şi se căsătoreau. Toate astea fără să coste nimic. Natura era pretutindeni. Pe când construim şi noi o asemenea societate?

Un lucru vreau să ştii. Anume acela că biserica din mine e foarte vie, sanctuarele ei sunt acolo, tot acolo sunt altarele ei şi apa vie şi focul viu. Şi asta mi-e destul. Acum 5 ani m-a cuprins brusc o emulaţie şi m-am apucat de lucru. Ce a ieşit, se vede mai jos. Ce numesc eu acolo Rugul Aprins este un simbol al Focului Sacru, focul viu al despătimirilor noastre, așa cum l-am văzut eu atunci.

Focul viu

Foc sacru, foc nemuritor din cer,

Foc trezit, destăinui doar arzând mister.

Frumos te-nalţi îmbrăţişând eterul,

Născând văpaia, tremurând, topind şi cerul.

 

Foc viu ce te înalţi frumos

Aduci lumină-n întunericul de jos.

Din focul inimii răsai,

Să te privesc arzând, din Rai.

 

Fiinţa mea, tu eşti văpaia sacră

Inima mea e scânteie divină.

Iubirea este slăbiciunea mea

Şi versul este focul viu din ea.

 

Din focul tău de tainică unire

Să devenim o flacără nestinsă

Căci eu, ca om, am o menire,

Foc viu – iubire neatinsă.

 

Din foc străvechi Zamolxe te cinstim,

Cu tine focul viu s-a reaprins.

Aici, la focul sacru, să nemurim

Poporul dac al focului nestins.

 

Să ardem tot ce este nelumină,

Duşmani şi întuneric să jertfim.

În foc trădarea să îşi spele vina.

Aici, la focul sacru, să ne reunim.

 

Crucea lui Zamolxe

 

Toţi preoţii Decenei (erau numiţi aşa pentru că aveau puterea a 10 zei) o purtau, la începuturi. Ei au fost primii care i-au înţeles rosturile, iar mai târziu o purtau toţi preoţii şi oricine vroia, căci era o societate liberă, aveau din abundenţă totul gratuit, inclusiv cunoaşterea. Am refăcut acest minunat simbol după informaţiile mele şi după priceperea mea, spre folosul tău, al neamului nostru şi al tuturor neamurilor, atunci când se vor trezi. AMEN – AM-RA.

Acest simbol are legătură directă cu fiinţa neamului nostru, ca singură urmaşă a primei credinţe monoteiste şi a acelor fiinţe de lumină care au creat-o, au practicat-o şi au dăruit-o spre folos tuturor popoarelor. Noi suntem urmaşii lor direcţi, chemaţi acum să reînviem măreţia unor vremi de mult apuse. Noi şi pământul pe care trăim avem aceste informaţii în memoria ancestrală şi numai noi le putem reactiva din nou spre a le putea reda cu folos tuturor.

Crucea lui Zamolxis este cel mai înalt, mai vechi şi cel mai pur simbol de înaltă vibraţie. Crucea cu braţele egale, împreună cu simbolul „Floarea Vieţii”, reprezintă simbolul lui Zamolxis, ca zeitate solară (ca fiu al luminii) de unde şi venea. Crucea se folosește împreună cu silabele AM-RA, care vin de la Amos şi Ra, ambele sunt numele Zeului Soare şi au o vechime imemorială, în aşa fel încât în ele s-au acumulat puteri foarte mari, care pot conduce practicantul de la conştiinţă la supraconștiinţă.

 

Mircea Andrișan, din cartea sa Rădăcini, Editura Ion Prelipcean, Horodnic de Jos, 2016