Megaliții de la Cetățuia Argeș și portalul extradimensional

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte. Sunt în fața Muntelui de Cleștar al Arhivei Akashice. Intenția mea de lucru este să aflu mai multe despre Muntele din stânga intrării și megaliții de la Cetățuia Negru Vodă din Argeș. Vreau să aflu ce a fost acolo pe vremea uriașilor, și vom sonda aceasta cu ajutorul Cronicii Akashice.

Cerem voie Lorzilor Akashici și cerem îndrumare și ghid. Intrăm și ne așezăm în încăperea din dreapta, în patul de cleștar. E ca și cum am intra într-un cristal… Putem accesa informația direct în minte. Văd un peisaj foarte verde… E ca într-o dimensiune superioară… nu. Informația este că Pământul era atunci într-o dimensiune superioară.

Nu era atât de abrupt muntele, adică aceste ruine care se văd acum în stânga de la Cetățuia, muntele nu era atât de abrupt. Era o pantă mult mai ușoară… Pe vremea când existau creaturi mari, nu doar oamenii care locuiau acolo erau uriași, dar existau animale mari, de format mare… Antediluvian…

E în altă eră, foarte veche, în care oamenii puteau vorbi cu spiritul așa cum putem vorbi noi astăzi, în secolul XXI, la telefonul mobil. Și oamenii prin această comunicare cu spiritul puteau cu mintea lor să convingă spiritele din pietre și din pământ să ia anumite forme, dialogau cu ele și pietrele binevoiau a se modifica în conlucrare cu omul, în scopuri sacre… întotdeauna era în scopuri sacre.

De exemplu, unde era un portal, vorbeau cu piatra și se făcea un dragon de piatră sau un uriaș de pază din piatră, și asta doar cu mintea, nu era necesar să cioplească, deși uneori au mai făcut mici ajustări ca să zicem așa, mici trăsături din condei, finisări la ceea ce deja era făcut.

Totul era fluid, materia nu era atât de densă. Lumina era altfel, avea altă densitate. Pământul era mai aproape de soare, geometria sacră nu se modificase, era mai aproape de Planul Central.

Oamenii din acea perioadă simțeau că erau una cu natura, e ca și cum spiritele din piatră și din animale, din aer, din nori, din vânt, din apă erau frații lor, și prin urmare puteau comunica cu ele și puteau manevra.

Oamenii știau lucruri fără să le fi învățat de la un profesor, le știau pur și simplu de la sinele lor, din ADN-ul lor. Multidimensionalitatea omului era mult mai activată și mai prezentă. Era un loc sacru, un loc de rugăciune, unde veneau să se roage, pe acel munte din stânga Cetățuiei, și desigur pe muntele cu Cetățuia, unde era un fel de buric energetic al țării.

(Vorbește într-o limbă necunoscută).

Cântă: Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!

Erau oameni veniți din stele și aveau memoria venirii lor din stele, adică își aminteau cumva, deși nu erau prima generație. Originea lor era din stele, dar apoi au trăit multe generații pe Pământ, mai multe generații, nu foarte multe… și au venit cu cunoașterea lor din stele.

(Cântă într-o limbă necunoscută).

Când au venit, existau spirite ale pietrelor foarte puternice, ale naturii, ale pământului, iar oamenii din stele i-au respectat, au vorbit cu ei, aveau chiar ritualuri de venerare a lor. E vorba despre spirite ale mineralelor din 2D, spirite dense ale pământului, de viață a pietrelor și a pământului, care se exprima prin aceea că pietrele luau formă de reptile, de șerpi, de broaște, de târâtoare… Lumea de Jos era acolo prezentă, era în aceste locuri bine înfiptă, înrădăcinată.

Și când au venit acești stelari au respectat-o și chiar au venerat-o, făceau ritualuri de venerare, de respectare a sacralității acestor ființe din 2D. Și prin asta ei au căpătat acces la Lumea de Jos…

În acest munte sunt tunele care coboară într-o dimensiune subterană, și nu e vorba de daci aici, e vorba de Lumea de Jos. E ca și cum sub această lume de la suprafața pământului mai era o lume în adânc, populată cu spiritele pomenite, multe din ele sub formă de târâtoare. E vorba de o energie densă, mai densă decât cea de la suprafața pământului.

Acești oameni care trăiau la suprafață, aveau și abilitatea de a coborî în adâncuri și de a capta energie telurică și de a o folosi la tehnologia lor pe care noi am putea-o numi spirituală; atât de diferită era de a noastră că nu aveau mașinării, nu aveau ceea ce înțelegem noi prin mașinării. S-ar putea foarte bine spune că era ca un fel de magie ceea ce făceau ei, într-adevăr magie este cuvântul care se impune. Ei făceau ca un fel de replici la suprafața pământului și foloseau aceste replici pentru a controla manifestările din lumea de jos, era cum e magia cu păpuși voodo, numai că aici era în scopul de a controla energia din lumea de jos. Se proiectau mental acolo…sau astral.

A coborî în Lumea de Jos era ca și cum ar fi coborât și în ei înșiși, așa lucrau… coborau în ei înșiși ca la o regresie, ca la o meditație, cum cobori în tine, în interiorul tău. Și prin această coborâre în ei înșiși ajungeau în Lumea de Jos. Deci când e vorba că ei locuiau pe pământ, ei nu locuiau doar în lumea de pe munte care atunci era ca un deal, că nu era chiar atât de abrupt… vorbim despre ce este la Cetățuia. Ei locuiau în egală măsură și în Lumea de Jos, deci trăiau în două lumi, la suprafața Terrei și sub Pământ.

Acești uriași aveau cam 4,5… maxim 5 metri, și proveneau din stele. Însă odată veniți pe Pământ, e ca și cum ar fi uitat cine erau și s-a destrămat tot mai mult capacitatea lor de a se conecta cu strămoșii lor stelari… Ei au dorit să se ascundă pentru că fugeau din niște războaie stelare… Au întrerupt comunicarea în mod intenționat, ca să nu se propage în spațiul cosmic semnătura lor vibrațională și să li se ia urma. Au făcut un scut intenționat și au întrerupt comunicarea. Dar din cauza asta au început să piardă tehnologia stelară.

Au început să caute, să se caute de fapt pe ei înșiși la nivel divin, dar pentru că se ascundeau de stele au ales cealaltă cale, în pământ.

Coborând în pământ ei se înșurubau de fapt în alte dimensiuni în interiorul pământului, în alte spații, în alte tărâmuri. Capacitatea de a face asta era destul de mare la populația aceasta, cam 40% din ei puteau face. Se poate vorbi de o degenerare a lor, în sensul că 60% au uitat ce știau și adesea începeau dar nu mai știau cum să facă, deși inițial toți ar fi avut abilitatea.

Faptul că au început să facă această înșurubare în interiorul pământului ține tot de uitare, în sensul că poate le-ar fi folosit mai mult să se conecteze la stele decât la această lume de jos, care îi trăgea în energia densă. Rezultatul asupra corpului lor fizic este că au devenit mai pătrățoși și de-a lungul timpului au devenit mai puțin înalți și mai denși, din ce în ce mai denși.

Cântă: Uuuuuuuuuu!

Ce s-a întâmplat cu această populație? Au coborât în pământ o parte din ei, din ce în ce mai mult au ales să se mute, practic, din dimensiunea terestră într-una subterană.

Când au coborât acești uriași în jos, s-a întâmplat ceva: s-au unit cu Spiritul Locului. Ei au devenit una cu pământul la propriu, nu la figurat, adică au devenit Spiritul Locului, s-au unit cu el. Ca atunci când torni apă în pământ… Ei au impregnat pământul, s-au unit cu pământul, cu spiritul pământului în care au coborât. E mai mult decât patriotism local, deși era și asta… Au considerat că ei aparțin acelui loc, că ei sunt una cu spiritul acelui loc.

Interesant e că, coborând în pământ… acolo sunt portale. În toate dimensiunile sunt portale și prin acele portale poți pleca, poți ieși din dimensiunea respectivă… și nu sunt numaidecât de trecere la dimensiunea alăturată sau în alte octave dimensionale. Există portale care duc dincolo de dimensiuni, în Marele Spațiu Cosmic.

Dacă cobori mai adânc, ajungi la portarul acela care ne duce în stele și este chiar în pământ, te duce la Marile Ape Cosmice. Acesta este marele mister din pântecul pământului. Vedem cum unii din ei au devenit una cu niște ființe care arată ca niște șerpi subterani, dar ei sunt energetici, forme de energie telurică, pe care o văd sub formă de reptile, de șerpi. Deci ei au devenit una cu aceste ființe din propria lor opțiune. Acum, o astfel de evoluție poate fi privită ca o involuție, în sensul că din punctul de vedere al oamenilor sau al schemelor noastre de gândire, există ideea că trebuie să ascensionăm, urcând într-o dimensiune superioară, iar aceste ființe au optat să coboare într-o dimensiune inferioară.

În mod paradoxal, această coborâre e cumva asemănătoare urcării într-o dimensiune superioară. Anume conectarea la stele se putea face prin niște PORTALE EXTRADIMENSIONALE, nu interdimensionale, astfel încât cu cât cobori mai mult la Spiritul Locului în anumite locuri sacre în pământ, la un moment dat vei ajunge la Sfânta Sfintelor locului respectiv, unde este acest portal care dă în Marele Cosmos, la Marile Ape Cosmice. Este un portal extradimensional care este foarte sfânt, foarte sacru, astfel încât nu se mai poate vorbi aici în nici un caz de involuție. Și nici vorbă de războie stelare aici, pentru că se mergea dincolo de ele în Sfera Universului, dincolo de dimensiunile unde se duceau războaie.

Spiritul este etern, acești oameni au ales să devină una cu spiritul pietrelor și făcând asta au ajuns în absolut, în infinit. La un moment dat, când au ajuns la un anumit grad de „involuție”, care este de fapt tot o evoluție deși merge în sens invers, atunci pot trece prin Marele Portal și ajung undeva în stele la MAMA, unde de fapt toată lumea vrea să ajungă. Când e vorba de stele, e vorba de întoarcerea acasă, la sursa de unde venim. Acum și în stele există mai multe nivele și, desigur, etaje și trepte de energie de multe feluri.

Acești oameni veneau din stele, veneau de pe alte planete și aveau cunoaștere despre călătorii stelare, iar apoi au uitat tot. Planul lor de evoluție a fost să coboare pe pământ, unde vor uita tot și vor experimenta altceva. Apoi au mers în jos comunicând cu pământul, au devenit Spiritul Locului și prin aceasta au devenit la un moment dat, nemuritori, apoi au plecat înapoi la MAMA prin Marele Portal Extradimensional.

Ce e cu acei megaliți care au rămas, acele fragmente… pe care din păcate nu le-am putut atinge și explora, din cauza că e destul de abrupt peretele muntos, actualmente. Toate acele elemente erau tehnologie de conectare cu alte tărâmuri și nivele de conștiință. Ei își schimbau centrul de ființare, de identitate, de identificare din ființa om în ființa spirit galactic, teluric, apa, vulcanic – magmă, plasmă, puteau deveni lavă, plăci tectonice, straturi de piatră și nisip și puteau schimba nivelul de identificare în stilul în care schimbăm noi canalele la radio, așa făceau. Frecvența lor de conștiință o modificau într-o anumită gamă și alegeau să experimenteze, adică să fie practic diverse stări de ființare extraumană, astfel încât o parte din acele figuri animaliere putem spune că sunt ei, aceste ființe, care la început au fost oameni și apoi au devenit spirit al pământului și apoi au devenit energie din cosmos.

Întrebare: Acest lucru se aplică și în alte locuri decât la Cetățuia? Pe Ceahlău da… cu siguranță pe Ceahlău… Și nu doar pe Ceahlău, oriunde vedem aceste pietre care iau formă animalieră, acolo s-a petrecut același fenomen.

Și chiar așa și este.