În căutarea strămoșilor, la Cucuteni

Situat la depărtare de o oră de mers cu mașina față de Iași, între dealuri cu iarbă pe un teren câmpenesc mirific, muzeul Cucuteni este găzduit de o clădire construită în stil inovator, de formă rotundă ca un templu, cu un diametru de 48 de metri, din oțel, piatră și cadre din beton care creează o structură modernă și estetică, care acoperă ruinele. Construcția inovatoare are în interior un balcon și punți care îți permit să vezi de sus gorganul desfăcut, din toate punctele cardinale. Geamurile mari de sticlă lasă să intre multă lumină, iar pe margini sunt expuse fotografii și panouri mari cu explicații. Clădirea îmbină aspectul practic cu cel estetic, și satisfacția vizitatorului este maximă!

Mai târziu am aflat (din scrierile lui Ion Mitican, pasionat cunoscător al istoriei din zona Iașului), că acestă clădire a muzeului are o poveste interesantă. A fost construită pe vremea dictatorului Ceaușescu oarecum clandestin, pentru că datorită penuriei de ciment și oțel se cereau economii drastice la aceste materiale, iar construcția necesita mari cantități de oțel. Acestea au fost obținute cu motivarea altor destinații legale!

În anul 1984 muzeul a fost vizitat de celebra cercetătoare americană Maria Gimbutas, cu prilejul simpozionului științific internațional „Civilizația Cucuteni în context european” (Iași, Piatra Neamț). Uimită, Maria Gimbutas a considerat că este un muzeu superb la nivel UNESCO, deși construcția a fost realizată din fonduri locale.

Panourile cu informații spun că arealul culturii Cucuteni era foarte mare: 350 000 km pătrați: sud-estul Transilvaniei, nord-estul Munteniei, Moldova si Basarabia și Ucraina, între Olt și Nipru. Durata de evoluție a civilizației Cucuteni cuprinde aproximativ două milenii, începând cu anii 5000/4500 până în jurul datei de 3500 î.e.n, interval temporal aparținând epocii neolitice. Organizarea socială și structura comunităților erau foarte avansate. Erau mari iubitori de frumos și neîntrecuți modelatori și pictori de ceramică. Interesant este că oamenii din cultura Cucutenieni stăteau o perioadă de timp într-o așezare, după care o abandonau, arzând-o complet.

Cucuteni este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice, datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase și statuete antropomorfe, a tehnologiei de prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur). Statuetele au adesea reprezentate pe ele puncte de acupunctură și traseele meridianelor energetice, ceea ce denotă o cunoaștere avansată a ființei umane.

Intrând în clădirea muzeului mi-am dat seama că aceasta adăpostește un gorgan (tumulus) deschis și excavat, cum am văzut că sunt în alte mari culturi. La intrarea în tumulusul desfăcut se simte energie telurică și realmente ești tras în jos, ca și cum te-ai înșuruba în pământ. Nu simțeam deloc energia Cerului, și m-am mirat. Dar la zece metri stânga se simțea energia Boltei Cerești. Tumulusul avea niște ziduri mari sau contraforturi îndreptate în mai multe direcții, spre punctele cardinale.

Spațiul gol din centru, Mormântul, se simțea ca un Vas, ca un Pântec. Strămoșii din vechime priveau morții ca niște semințe, care încolțesc în humă și se nasc în Lumea Cealaltă. Ce piere aici se naște dincolo și invers, ce dispare de acolo se naște aici. Womb (Pântec) – Tomb (Mormânt) în engleză. Până și sonoritatea cuvintelor e la fel. Marele Mormânt era pentru cei vechi un Portal prin care te nășteai în Lumea Ancestrală de care aparțineai cu adevărat, sejurul pe pământ fiind doar ceva efemer. De asta era atât de important pentru ei un gorgan ca acesta!

Și am mai înțeles ceva. În epocile străvechi străbunii morți din familie erau un fel de intermediari între trăitorii pe pământ și lumea spiritului, cum sunt sfinții la creștini. Ei te puteau ajuta… sau dacă nu îi respectai, puteau să îți aducă nenorocire și boală. Aceste culturi străvechi priveau omul ca aparținând la Spiritul Ancestral, ca făcând parte din el. Individul nu era atât de important. Abia odată cu iudaismul și creștinismul a început omul să se desprindă de strămoși și să se privească pe sine ca celulă separată… E acesta un progres sau o pierdere? Greu de spus. E alt traseu de evoluție… individual.

Gorganul de la muzeu era ca un MARE VOLUM de carte cu multe pagini, strat peste strat de istorie… Peste Marele Mormânt/Pântec din cultura matriarhală inițială erau alte straturi, din alte culturi… atât de diferite. Stratul cel mai de jos era din cultura matriarhală, stratul cel mai de sus care era și cel mai recent era geto-dacic, un mormânt princiar cu încăperi adiacente unde erau îngropați cei jertfiți ca să îl însoțească pe monarh în lumea de apoi… M-am cutremurat în fața acestei culturi masculine războinice, de dominare și control, în care morții deveneau simple proprietăți ale unui tiran.

Tot așa și ceramica, dacă la început vădea un mare rafinament și pricepere în executare, treptat devenea din ce în ce mai primitivă. Să fie vorba de reflectarea firească a ciclurilor cosmice (numite Yuga în cunoașterea vedică), în care perioade de energie înaltă se succed cu perioade de energie densă… în care civilizațiile decad? MAREA CARTE de istorie din gorganul de la Cucuteni pare să arate asta… În fine, acestea au fost gândurile trezite de energia locului…

În ultima vreme lumea începe să arate tot mai mult interes față de această cultură. Oamenii încep să întrebe și să studieze despre ea. Statuetele, amforele, cupele, căușele, vasele binoclu, încep să fie replicate și să se vândă la târguri… Lumea le iubește, este interesată. Este un lucru bun. Ceva din vechiul spirit se transmite, chiar fără cunoașterea cultului care în vechime însoțea aceste obiecte sacre.

Cultura Cucuteni se extinde până în Ucraina, de unde a luat numele localității Trypillia. În Ucraina există un adevărat cult pentru această moștenire. Copiii sunt educați într-un spirit de dragoste pentru înaintașii din neolitic, care sunt considerați strămoși. Se organizează sate turistice cu interioare și hrană străveche…

Același lucru se face și la Cucuteni Iași! Dar despre taberele de olărit pentru tineret și festivalul de olărit de la Cucuteni Iași, vom scrie un alt articol.