Regresie: Căderea Atlantidei

Terapeutul: Şi pe măsură ce cobori, aş vrea să îmi spui care este primul lucru pe care îl vezi sub tine. Care sunt primele tale impresii pe care le ai pe măsură ce cobori? Ai coborât de pe nor?

Ana: Da!

Terapeutul: Şi ai ajuns la sol?

Ana: Da!

T: Cum arată locul în care ai ajuns?

A: E o ceaţă albă în jurul unor stânci…

T: Şi tu te afli acolo, pe stânci?

A: Între stânci. E o insulă… Îmi vine cuvântul Atlantida în minte. Adică e Atlantida.

I: Şi ce mai percepi acolo jos, în locul în care ai ajuns?

A: În ceaţă sunt nişte structuri construite de om… niște structuri arhitecturale în formă de ou.

T: Nişte construcţii?

A: Da, nişte construcţii. Nu sunt foarte mari… aşa… cam cât un chioşc de ziare.

T: Sunt mai multe de felul ăsta?

A: Da. Seamănă cu un ou sau cu o floare de lotus închisă… cu un boboc… cu cojile în sus… nedesfăcut. E din cristal…

T: Transparente sau opace?

A: Opace.

T: Ating suprafaţa pe care te afli şi tu?

A: Da. Sunt înfipte în pământ.

T: Aşa. Ce caracteristici mai au, sau ce mai poţi observa în legătură cu ele?

A: Îmi dau o stare neplăcută. Nu îmi vine să mă apropii de ele…

T: Poţi să stai la distanţa asta fără să te apropii şi să le observi… să îţi dai seama ce e cu ele… Eşti în siguranţă. Nu ţi se poate întâmpla nimic!

A:  O să mă duc lângă ele..

T: Daaa.. ia-ţi timp… când o să te simţi confortabil poţi să te duci lângă ele. O să te poţi duce… nu e nici o grabă… Poţi să le observi şi să vezi ce e în legătură cu ele de la distanţa la care eşti…

A: Evit o energie care îmi provoca dureri de cap. Era nevoie să le operez, să lucrez cu ele. Eram un fel de operator.

T: Poţi în continuare să faci asta… când te simţi confortabil atunci poţi să faci… Deci tu ai de lucrat cu ele?

A: Da. Dar ele îmi dau dureri de cap.

T: De fiecare dată când lucrai cu ele simţeai asta?

A: Nu, numai în ultima vreme. Iniţial nu aveam dureri de cap când lucram cu ele. Asta a fost dezvoltată în decursul timpului.

T: Şi mai sunt şi alţii care fac lucrul ăsta?

A: Ştiu că mai sunt, dar sunt în alte părţi ale insulei. De sectorul ăsta răspund eu.

T: Ok… Şi ai contribuit şi la crearea lor?

A: Nu. Am fost instruită… instruit… Mă uit să văd dacă sunt fată sau băiat. Mă simt de parcă aş fi un băiat.

T: Poţi să îţi vezi picioarele?

A: Da, sunt cu sandale albe. Par picioare masculine, musculoase, cu lăbi mai mari… nu sunt gras.

T: E un corp musculos, masculin, da? Corpul cum e, sănătos? În formă?

A: Da.

T: Simţi că e un corp tânăr sau bătrân?

A: Am 30 de ani… 30 şi ceva, cam aşa…

T: E sănătos? E în formă?

A: Da. Dacă nu ar fi durerea asta de cap, ar fi super. Pare chiar sportiv. Cu umeri largi așa… cu mâini lungi.

T: E acoperit cu ceva? E îmbrăcat cu ceva?

A: Seamănă… cum e la romani… cu togă alb-crem așa…

T: E lungă sau scurtă?

A: E până la nivelul genunchiului. Și pe cap mai are ceva, are o bentiță ca la amerindieni în jurul capului, atât… pe frunte.

T: Cum e bentița? Din ce e făcută?

A: E aurie. Pe de o parte are niște decorațiuni. E o rețea cu fir auriu, restul e un fel de pânză, țesătură galben-portocaliu.

T: Avea vreun rol bentița asta?

A: Nu avea atâta un rol decorativ, cât era statutul, funcţia.

T: Deci nu toată lumea poartă aşa ceva.

A: Mai poartă, dar fiecare are altă semnificaţie. Adică asta arată exact ceea ce faci tu. Care e rangul tău, ce atribuţii ai.

T: Şi duci ceva cu tine? Ai ceva pe corp în afară de îmbrăcămintea asta?

A: Da. Am o tabletă pe care o duc în mâna dreaptă, e o tabletă care seamănă cu tableta din zilele noastre, de calculator, dar nu e electronică, e de cristal.

T: E un cristal transparent sau e colorat?

A: E un cristal… Scrie ceva pe el, are ca nişte litere. E cumva sculptat.

T: Are nişte inscripţii…

A: Un fel de piatră/cristal. Are nişte inscripţii…

T: E un cristal transparent sau opac?

A: E opac.

T: Şi ce culoare are?

A: În momentul în care este pus în funcţie, devine transparent. Are ca un ecran… Când nu e pus în funcţie, e un fel de galben – verzuliu.

T: Şi inscripţiile se văd când nu e pus în funcţie?

A: Când nu e pus în funcţie, se văd ca şi când ar fi sculptate.

T: Şi când e pus în funcţie devine transparent, ai zis?

A: Da.

T: Şi ce se mai întâmplă?

A: Înscrisurile devin ca nişte litere de foc, de parcă ar fi vii şi încep să se schimbe.

T: Şi cum faci să îl pui în funcţie?

A: Îl apăs cu degetul ca la tabletele noastre.

T: Are mai multe funcţii?

A: Da… Poate arăta… Se conectează la cristalele mari cât un chioșc, în formă de boboc de floare închis.

T: Deci se activează când tu îl ţii în mâini.

A: Da. Când îl deschid eu… când îl apăs.

T: Şi în afară de a-l atinge îi mai faci şi altceva ca să-l activezi?

A: Da, cu mintea. Dacă aş atinge şi nu aş pune şi mintea, nu s-ar deschide. Şi invers, nu s-ar deschide dacă aş gândi fără a-l atinge. Asta este pentru securitate. Are un anumit cod de deschidere. Nu-l poate deschide decât cel care ştie codul.

T: Şi codul ăsta ţi-a fost transmis de cineva?

A: Da.

T: Împreună cu tableta asta?

A: Da.

T: Şi cineva te-a învăţat să le foloseşti şi le-ai primit de undeva?

A: Da. Am fost instruiţi.

T: Deci îi dai un impuls mental pentru a o activa?

A: Da.

T: Şi mai foloseşti impulsuri mentale de alt fel?

A: Da. Îi spui ceea ce să facă. La un moment dat trebuie să confirmi aprinderea, pe anumite simboluri.

T: Adică dacă te-ai hotărât ce să facă, pentru ca să înceapă să şi facă, trebuie să atingi nişte simboluri…

A: Da. Eu sunt foarte mândru de ceea ce fac…

T: Îţi place ceea ce faci…

A: Da, îmi place… Lucrez cu mintea. De fapt, treaba se face cu mintea… Această aparatură este un ajutor: un fel de baterie… Amplifică.

T: Amplifică ceea ce îi transmiţi tu?

A: Da. Ceea ce se face mental. Și te ajută și să te branșezi la canale de informație, să te conectezi la frecvenţele dorite. Facilitează conectarea. Şi odată conectarea făcută… totul se face mental, comunicarea.

T: Şi ca să foloseşti dispozitivul ăsta aplici exclusiv ceea ce ai învăţat, sau mai foloseşti şi alte informaţii?

A: Au o tehnologie pentru asta, care este montată în A.D.N.–ul meu.

T: Şi te-ai născut cu asta sau a fost montată ulterior?

A: Să văd… A fost montată ulterior, dar am şi capacităţi speciale. Deci e o împletire. A fost montată în câmpul magnetic… Dar a fost montată pentru că aveam predispoziţie. Deci dacă eu nu aveam deja anumite structuri ca niște cârlige de fixare în A.D.N., nu ar fi avut cum să funcţioneze.

T: Cum şi-au dat seama că ai structurile, caracteristicile astea deja? Erau native?

A: Eram scanaţi. De fapt, toţi copii sunt scanaţi în Atlantida la naştere, ca să se vadă ce abilităţi au. Cel puţin în perioada istorică în care sunt, în care trăiesc.

T: Deci şi-au dat seama pentru ce eşti potrivit, şi doar ţi-au amplificat aceste trăsături.

A: Da.

T: Și după aceea te-au educat, ca să poţi să îţi faci treaba.

A: Da. Omul potrivit la locul potrivit. E foarte simplu. Deci nu te obligă să faci ceva, cel puţin în perioada în care trăiesc eu, nu eşti pus să faci ceva care nu ţi se potriveşte, sau care nu este după sufletul tău.

T: Şi atunci ai satisfacţii făcând ceea ce ţi se potriveşte…

A: Da. Însă am o durere de cap, care mă deranjează în ultima vreme.

T: Şi durerea apare doar atunci când lucrezi cu bobocii ăştia de cristal, sau e tot timpul?

A: În ultima vreme a început să fie şi când nu lucrez cu ei. Dar a apărut când lucram cu ei… Când lucrez, da… Şi asta chiar mă deranjează, pentru că eu am o stare bună în general, şi dacă nu ar fi problema asta…

T: Şi când lucrezi cu bobocii ăştia de cristal ce faci? Cum lucrezi? Foloseşti tableta asta şi ce faci?

A: Atingerea este ca şi cum ar fi o cheie… Le spun ce să facă. Eu sunt un fel de coordonator. Adică le spun: faceţi chestia asta… Trimiteţi energie… Trimiteţi informaţii pe canalul ăsta… înspre locaţia asta… Adunaţi informaţii din domeniul ăsta… din câmpul ăsta… Preluaţi informaţii de la cristalele din sectorul celălalt, preluaţi un anumit gen de informaţii, de un anumit tip… Practic informaţia este mult mai vastă, pe care o circulă şi o reciclează ei şi o înmagazinează. Eu fac selectarea. E o chestie mai mult de administrare. Eu sunt operatorul care are grijă să se facă ceea ce este de făcut la momentul potrivit. Cristalele au capacitatea de a face mult mai mult. Dar nu fac totul deodată, ci pe rând, în ordinea dorită.

T: Deci ele sunt nişte echipamente pe care le poţi folosi…

A: Ele au capacitatea de a lucra cu informaţii şi de asemenea de a stoca, redirecţiona, copia, multiplica informaţii. Pot face cu ele şi operaţiuni matematice şi de geometrie. E foarte complex.

T: De ce ai nevoie de informaţiile astea? La ce sunt ele folosite?

A: Sunt folosite în societatea noastră. Folosim informaţiile astea, pe care le reciclăm. De multe ori nu folosim bani, ci doar informaţia de bani de o anumită valoare.

T: Pentru a vă facilita schimbul, sau pentru ce?

A: Da. Pentru a cumpăra, a vinde, nu folosim bani fizici. Nu folosim bani, ci informaţia de valoare pentru a cumpăra cutare lucru, pe care o poţi transforma, poţi cumpăra ceva cu ea, poţi face schimburi comerciale, poţi face schimburi culturale… inclusiv lucruri militare…

T: Dar tu nu decizi în nici un fel valorile, ci pur şi simplu administrezi…

A: Nu. Mă doare capul tot mai tare. Se întâmplă ceva…

T: E ceva care îţi face durerea asta de cap?

A: Da.

T: Şi ţi-ai dat seama din ce cauză se întâmplă?

A: Da. Noi suntem telepați. Avem calităţi telepate. S-a pus un soi de blocaj, astfel încât clasele de jos să nu mai ştie ce fac clasele de sus. Pentru că dintotdeauna exista o transparenţă din cauza capacităţilor telepatice, clasa de sus nu putea face ceva pe ascuns. Însă în ultima vreme e un fel de bruiaj. Iar bruiajul ăsta îmi dă dureri de cap.

T: Dar cine a stabilit cine e în clasa de sus şi clasa de jos?

A: Societatea nostră e foarte stratificată. E o mare diferenţă între straturile de jos şi de sus. Ţine de nivel, statut, de funcţiile îndeplinite… de puterea pe care o are fiecare, de atribuţii, de valoare, de bani.

T: Dar valoarea asta atribuită, banii, sau corespondentul ăsta al banilor a existat întotdeauna în societatea voastră?

A: Da, din timpuri străvechi. Dar exista o oarecare transparenţă. Dar în ultima vreme s-a făcut acest bruiaj artificial la nivel mecanic… şi asta mă deranjează… Este ca şi cum mi-ar bruia mie capacităţile mentale. Îmi bruiază inclusiv aparatura din capul meu.

T: Și ai raportat cuiva situaţia asta, sau …

A: Da. M-am dus la superiori şi le-am spus, şi mi-au răspuns că nu au ce face, că astea sunt noile reglementări… că aşa trebuie să funcţionăm… că… e un fel de implant la nivel planetar… în câmpul de informaţie planetar. Şi asta bruiază aparatura. Deci l-au băgat în structura câmpului de vibraţii planetar. E o vibraţie, un fel de bâzâială. Mă doare aşa, în jurul bentiţei şi chiar în jurul celui de-al treilea ochi şi globii oculari.

T: Dacă vrei, poţi să eliberezi senzaţia aia. Nu e nevoie să o simţi. Dacă vrei, poţi urmări ca un simplu observator, şi nu e nevoie să ai senzaţiile fizice.

A: Da. Ok. Da.

T: Acum am înţeles despre ce e vorba, ce se întâmplă, şi nu mai e necesar să le simţi, da?

A: Au mai fost şi alte vieţi în care am mai dat peste tehnologia asta montată la cap…  Aveam asta montată la cap…

T: Deci superiorii au zis că nu poți face nimic. Trebuie doar să te obişnuieşti cu situaţia. Există vreo metodă prin care să poţi estompa senzaţia asta? Nu există un alt dispozitiv să poţi face lucrurile mai confortabile?

A: Da, ar fi dacă aş renunţa la jobul meu. Aş putea face alte lucruri.

T: Şi atunci nu te-ar mai perturba?

A: Nu. Aş putea decupla aparatul. Aș putea demisiona și atunci aș decupla aparatul. Dar nu pot să fac asta din motive familiale.

T: Ce înseamnă asta?

A: Am niște îndatoriri. Îmi ajut familia… Familia mea are nişte datorii, de plată ceva, şi eu sunt cel care câştig cel mai mult. Practic, o mulţime de oameni depind de mine.

T: Munca pe care o faci tu are valoare mare.

A: Da. E mult mai bine retribuită decât ceea ce fac ei.

T: Dar îţi produce totuşi un disconfort foarte mare.

A: Da, dar depind de mine o mulţime de oameni. Aşa că eu voi persevera cât rezist.

T: Şi ce s-ar întâmpla, ce estimezi ca s-ar putea întâmpla dacă continui să faci asta?

A: Aş putea ceda nervos, fizic…

T: Atunci nu ai mai putea să îi ajuți pe ai tăi.

A: Nu, dar mai trag de timp cât pot, și îmi vine greu.

T: Dacă vei ajunge să cedezi psihic şi fizic, după aceea ce s-ar întâmpla cu tine?

A: Nu ştiu. Nu mă axez pe mine acum. Vreau să îi ajut pe ai mei. Să îşi poată plăti angaralele… Ei sunt într-o clasă mai jos. Eu, datorită capacităţilor mele, am fost propulsat într-o clasă mai sus. Şi eu îi pot ajuta pe ei enorm.

T: Şi trebuie, şi poţi să mai faci asta multă vreme, ca să-i ajuţi?

A: Nu mai e mult de plată. O lună, cam aşa. Dar nu ştiu dacă voi rezista…

T: De aceea nu îţi vine să te apropii de bobocii ăştia de cristal…

A: Plus că ştiu de ce se întâmplă asta… Se fac nişte experimente, nişte chestii… Circulă un zvon că se fac experimente, nişte experimente periculoase pentru securitatea societăţii noastre. Chiar pentru echilibrul planetar…

T: Ai observat ceva în informaţia care ţi se cere să o stochezi, să o procesezi în funcţia asta pe care o ai aici?

A: Nu, pentru că eu nu lucrez la nivel militar. Oricum, în ceea ce fac eu nu am remarcat decât disconfortul ăsta fizic, plus că sunt domenii unde puteam intra înainte şi acum nu se mai poate intra.

T: Nu mai ai acces?

A: Nu. Cum  sunt fişierele la calculator, unde acum nu mai am acces.  Spune că e accesul interzis.

T: Am înţeles. Şi ţie cum ţi se par lucrurile acestea? Ce părere ai despre ele?

A: Există la nivelul întregii societăţi multă îngrijorare, şi la nivelul meu personal îngrijorare şi chiar revoltă. Mi se pare că nu e corect ceea ce se face, că nu e democratic, nu e… Deşi societatea noastră nu este una democratică, totuşi prin faptul că era străvezie, asta era ceva democratic, prin faptul că noi puteam simți mai mult sau mai puțin ce face pătura conducătoare… Asta era o garanție a siguranței noastre colective și a respectării drepturilor noastre, a respectării intereselor poporului. Dar acum clasa de sus a ajuns să se izoleze şi să devină netransparentă, să se închidă.

T: Şi mai sunt şi alţii care sunt perturbaţi de ceea ce s-a instalat în câmpul planetar, care îţi provoacă şi ţie dureri?

A: Da.

T: Deci e posibil să clacheze şi alţii?

A: Da, delfinii. Delfinii au mari probleme…

T: Dar şi alte fiinţe ca tine? Alţii din clasele de jos simt asta?

A: Clasele de jos simt îngrijorare foarte mare.

T: Nu sunt conştienţi de ceea ce s-a instalat…

A: Nu știu… Dar au bănuieli nefaste. Au mai multe ipoteze. Nici ei nu ştiu exact… e aşa, o nebuloasă…

T: Dar viaţa în societate s-a schimbat de când au început durerile pentru tine?

A: E ceva la nivel subtil. Nu sunt transformări tranşante. Dar cu toții simțim o îngrijorare. Ce fac ei? De ce au nevoie să se ascundă așa? Înseamnă că e ceva periculos și împotriva noastră, a poporului. Este un abuz de putere, și simțim o mare revoltă.

T: Şi tu ai zis că îţi ajuţi familia. Dar tu ai soție, copii?

A: Nu sunt căsătorit, nu am iubită… Mă ocup de părinţi și fraţi cu copiii lor… Suntem mulţi şi cumva, eu sunt sprijinul lor.

T: Dar cum de nu ţi-ai ales o parteneră?

A: Nu am avut timp. Aş putea, sunt tânăr. M-am gândit că o voi face mai târziu, şi mi-am pus toată energia  în cariera mea, în muncă. Îmi ajut familia, pentru că, cu cât muncesc mai mult, îi pot ajuta mai mult. Am fost conştient încă de la început că asta constituie o şansă pentru tot neamul meu. Faptul că eu am ajuns într-o clasă superioară poate propulsa tot neamul.

T: Şi vei scăpa de datorii tot neamul?

A: Da. Dar ei şi-au facut datorii pentru că şi-au făcut case mai faine, şi-au cumpărat lucruri care să-i poată ajuta să aibă un alt fel de trai. Adică să aibă altfel de slujbe, să schimbe statutul social. Statutul social este foarte important în societatea în care trăim.

T: Ok. Şi tu locuieşti undeva acolo lângă bobocii aştia de cristal?

A: Nu. Locuiesc lângă un fel de bază, unde sunt angajaţii care doresc să locuiască aici. E foarte comod, în sensul că toate necesităţile sunt asigurate. Nu facem mâncare, nu… nimic.. Nu ne spălăm haine, rufe, totul e asigurat la comun. Nu ai nici o grijă de ordin material, absolut de loc.

T: Sunteţi mai mulţi care locuiţi acolo?

A: Da, pentru că e foarte comod, şi sunt mulţi oameni care preferă să nu aibă familie. Trăim mult… câteva sute de ani, şi mulţi preferă să îşi facă familia mai târziu… Nu toţi o fac în prima parte a vieţii pentru că ne menţinem sănătatea, şi o facem mai târziu. Mulţi preferă să adune avere. În mediul în care sunt eu, o mare parte din colegi se căsătoresc când ajung la senectute.

T: Ce înseamnă asta în timpul vostru?

A: Păi, pe larg, 150 de ani – 200 de ani, cam aşa…

T: Cam câte sute de ani trăiesc oamenii la voi?

A: Depinde de clasa socială. Cei din clasa mea cam 300 de ani, aşa…

T: Şi cei din clasele de jos?

A: 100 de ani. Depinde…

T: Dar ce vă face să trăiţi mai mult sau mai puţin?

A: E… depinde şi de energie… În sensul că cei care au acces la sursa de energie îşi prelungesc viaţa. Se reîncarcă, se pot vindeca, au cunoaştere secretă, care este ţinută secretă…

T: Nu este disponibilă…

A: Exact! Cei din clasele de sus pot trăi mult, cu mult mai mult. Pot ajunge la 800 de ani, ştiu eu?

T: Dar îţi poţi da seama după înfăţişarea exterioară?

A: Nuuu.. Nu, în sensul că o persoană care a trăit mult, care are acces la o viaţă îndelungată, arată tânăr, fiind mult mai în vârstă decât cei din clasele de jos. Iar cei din clasele de jos pot să fie tineri, dar să nu arate tineri faţă de cei din clasele de sus de aceeaşi vârstă.

T: Şi acum că tu ai urcat într-o clasă superioară faţă de majoritatea membrilor familiei tale, poţi să le transmiţi din cunoaştere sau din energie pentru a evolua şi ei intr-o clasă superioară?

A: Nu. Pentru simplul fapt că suntem din această clasă, avem acces la camera de vindecare.

T: Ei au acces?

A: Nu. Dar pot avea dacă îşi modifică clasa.

T: Cum poate face cineva să își modifice clasa?

A: O pot modifica prin natura muncii lor dacă e diferită – joburi diferite, însoţite de statut diferit, de case diferite. Eu asta vroiam să fac. Să îi ajut pe ai mei să schimbe statutul, să şi trăiască mai mult, să îşi schimbe toată viaţa. Era ca un fel de o a doua naştere – socială.

T: Şi poate oricine să îşi schimbe jobul aşa?

A: Nu. Dar poate, dacă este ajutat. Cum e cazul cu mine şi familia mea.

T: Deci poţi să îi ajuţi!

A: Da.

T: Şi în ce ar consta ajutorul?

A: Instruire, cunoaştere… adică îi pot duce acolo unde să fie instruiţi.

T: Depinde de ei dacă îşi însuşesc cunoaşterea sau nu…

A: Nici nu sunt primiţi dacă nu sunt valizi… dacă nu au capacităţile necesare, nici nu sunt aleşi. Aici nu merge cu pile.

T: Adică dacă nu are fiecare ceva nativ, oricât ar vrea să îşi schimbe jobul sau să se mute dintr-o clasă în alta, nu poate.

A: Nu. Însă există diverse nivele, diverse clase… Nu trebuie să fie toţi mentali ca mine. Pot face alte activităţi, care să le ofere un statut superior celui pe care îl au. Prin natura muncii mele, eu pot găsi nişa potrivită pentru fiecare din ei. Adică am acces la o bază foarte mare de posibilităţi ca să ştiu cum, unde… să îi îndrum.

T: Ei altfel nici nu şi-ar imagina care este nişa potrivită…

A: N-ar şti, nu şi-ar imagina ce să facă. Ar fi imposibil.

T: Nu este un loc unde… să poată primi un sfat sau…

A: Nu. Clasele de jos sunt menţinute intenţionat în obscurantism. Adică nu au acces… Aşa e structura! Nu au acces decât dacă sunt ajutaţi de cei din treapta superioară, care să le deschidă o uşiţă care să îi lanseze în sistem.

T: Dar se poate naşte într-o familie dintr-o clasă de jos şi cineva cu calităţi native superioare…

A: …cum a fost cazul meu! Şi atunci el îi poate ajuta pe ceilalţi.

T: Am înțeles. Hai să părăsim acum această scenă, lăsăm în urmă acestă scenă şi hai să ne deplasăm înainte spre o altă scenă importantă. Mergem spre o zi pe care tu o consideri importantă şi se petrece ceva.

A: Da.

T: Am ajuns la o zi importantă… Spune-mi ce simţi? Ce vezi?

A: Grijă. Multă îngrijorare…

T: Dar cine se îngrijorează?

A: Populaţia, oamenii, inclusiv la serviciul meu. Este… Se convoacă un fel de adunare de urgenţă nu numai a operatorilor, ci sunt şi alţii care repară instalaţiile, le reinstalează… Suntem fiecare cu atribuţii fixe. Cu toţii au fost chemaţi de urgenţă, urgenţă absolută, într-o sală mare.

Este foarte multă îngrijorare în aer… Mi se face pielea de găină! Aparatele au început să se comporte hieratic, să se comporte ciudat… să se supraîncarce. Sunt spraîncărcări de sarcină… nu ştiu cum… Este ca şi cum, deodată, prea multă energie a fost introdusă în sistem. Au fost colegi care au suferit accidente şi au murit. Adică le-a pocnit ceva la cap. Pentru că ei folosind această tehnologie… pot muri. Au dispozitive montate la cap…  Dar nu se vede nimic cu ochiul liber.

T: Sunt nişte dispozitive…

A: Da, sunt nişte dispozitive eterice. Nu se văd cu ochiul liber.

T: Cum ai şi tu!

A: Da. Şi văd că foarte mulţi suferă de dureri de cap, nu numai eu. Şi în ultima vreme au fost oameni care au murit. Dar nu numai că ei au murit, dar şi ouăle alea cu care lucrăm noi au început să sufere stricăciuni, să se defecteze…

T: Dar în ce constau defecţiunile astea?

A: Păi se dezactivează secvenţe… are loc un fel de prăbuşire informaţională. Se şterg pe neaşteptate. E o energie fluctuantă, instabilă, care e când foarte mare, când aproape zero, şi asta defectează. Suntem în pericol să se prăbuşească întregul sistem.

T: Şi ce cauzează astea? V-ați dat seama ce cauzează fluctuaţiile astea?

A: Da. Defecţiunile sunt cauzate de fluctuaţii, iar fluctuaţiile sunt produse de ceva ce s-a introdus în sistem la nivel subtil, de la clasa conducătoare. De la ei se trage asta. Ori e prea mare energia, ori e prea mică. Se fac experimente. Se foloseşte energia în scopuri necunoscute. Ori e prea multă, ori se ia prea mult pentru a o folosi în alte scopuri, pe care noi nu le cunoaştem. Mai multe sectoare care erau la comun, devin acum secrete.

Şi eu sunt îngrijorat. Dar am reuşit să fac ceva în sensul că nu mai fac aceleaşi lucruri, mi-am schimbat atribuţiile la locul de muncă între timp, şi răspundeam acum de nişte chestii mult mai limitate, fiind mai puţin expus.

T: Deci ai ales să ieşi din locul ăla.

A: Da. Am avut ocazia să fac lucrul ăsta şi l-am făcut, mi-am schimbat şi atribuţiile…

T: Şi e responsabilitatea mai mică la noul job?

A: Nu este mai mică, ci mai specială, mai limitată. Înainte era mai versatilă… făceam mai multe chestii, faceam conexiuni între sectoare… Acum este un sector mai limitat, ceea ce mă expune mai puţin.

T: Deci eşti mai mulţumit.

A: Mai ferit, nu mai am dureri de cap. Adică nu mai sunt expus fizic, la asta mă refer.

 

T: Nu mai ai treabă cu echipamentele alea… cu ouăle.

A: Nu. Ci doar cu… o chestie care seamănă cu o tulpină de copac… are nişte macazuri şi eu nu trebuie decât să controlez o zonă mai mică. Şi am reuşit asta fără să îmi scadă salariul. Ha ha!  Am fost isteţ. Aveam o cunoştinţă… Ha! Ziceam că nu merge cu pile dar… de data asta a mers. Deci uneori merge cu pile, alteori nu. În sensul că am fost capabil să îmi schimb locul de muncă.

T: Deci te-a făcut fericit chestia asta!

A: M-a ferit de expunere, de dureri de cap, fără a-mi scădea salariul. Astfel îi pot ajuta pe ai mei, dar fericit nu sunt, că nimeni nu este fericit. Suntem toţi foarte îngrijoraţi.

T: Dar nu v-aţi dat seama pentru ce este folosită energia atunci când fluctează aşa…

A: Ba da. Se fac nişte experimente. Nişte chestii la nivel înalt, care folosesc foarte multă energie. Dar nu ştim exact ce. Există zvonul că au scop militar… Nu putem vedea… Şi nu ştim!

T: Dar lumea este îngrijorată!

A: Da. Se produc accidente, oriunde este tehnologie. La nivelul claselor de jos se petrec lucruri ciudate, aparatura face poc! Oriunde este tehnologie…

T: Ca la suprasarcină…

A: Da.

T: E în regulă. Haide să părăsim acum şi această scenă, şi să ne deplasăm înainte la o altă zi pe care tu o consideri importantă, în care se întâmplă ceva. Am ajuns la o zi importantă! Ce se întâmplă? ce vezi?

A: Sunt confuz! Cumva… nu mă doare nimic, dar nici nu mai văd nimic…Ca şi când mi-am pierdut definitiv capacităţile mentale deosebite pe care le aveam. Adică nu mai pot accesa deloc baza de date la servici. Pur şi simplu, într-o zi… sunt decuplat cumva… E o senzaţie foarte stranie…

T: Eşti tot la acelaşi serviciu…

A: Da. Şi mă duc la serviciu şi când vreau să… nu mai funcţionează! Ca şi cum cineva, la nivelul capului, ar avea nişte balcoane… un oraş întreg! Şi deodată, nu mai poate intra: e poarta închisă! Gata! Nu mai pot accesa. Şi nu sunt singur. Văd şi pe colegi… Umblă aşa… tehui!…

T: Mai poţi să îţi îndeplineşti sarcinile?

A: Nuu! E un haos general… Văd că o mulţime de colegi sunt în aceeaşi situaţie: li s-au închis capacităţile! Nu mai pot să îşi facă munca.

T: Şi ce se întâmplă cu echipamentele dacă nu mai este cine să le coordoneze, să le opereze?

A: Aparatele merg singure sau pocnesc, se strică.. E ca un fel de apocalipsă şi noi nu putem să facem nimic. Suntem aşa… Mergem aşa… Parcă nici nu suntem în toate minţile! Dacă până acum eram îngrijoraţi, acum suntem… Parcă nu ne implicăm… Ne comportăm ciudat! Suntem detaşaţi emoţional şi mergem aşa… Nu ne îngrijorăm… Nu ne… Asta e foarte ciudat… Parcă am fi drogaţi. Asta e senzaţia. Parcă am fi drogaţi. Şi, cred că acuma, din starea asta nu se poate spune nimic, pentru că mintea era confuză, dar… prin ochii sufletului respectiv care observă totul dinafară, pot vedea că da, asta era – era un fel de drog, era o informaţie de drogare…

T: Care, de data asta, nu era numai pentru clasele de jos, era şi pentru alte clase, mai de sus.

A: Da, era pentru operatorii aparaturii, pentru că patronii voiau să facă o schimbare radicală! Adică să ia toată energia şi să o redirecţioneze către aparaturi secrete. Şi atunci ne-au drogat pe noi ca să ne incapaciteze, să nu putem face nimic… confuzie totală… Manipulare! Şi ne-au drogat nu la nivel fizic, să ne fi dat de băut sau de mâncat, ci în câmpul informațional… Au pus o informaţie care ne-a incapacitat! Ne-au închis aparatura… ca un fel de viruşi… Apoi au deturnat energia înspre aparaturile lor paralele. Au făcut-o fără ştirea poporului.

Imaginează-ţi o societate în care capul se decuplează de trup şi ia toată energia care era folosită pentru trup… Şi crede că poate exista fără trup… Ha ha ha ha! E o nebunie!! Există foarte multă revoltă în societate. Şi neputinţă, pentru că ei ne-au luat capacitatea de a reacţiona, practic nu putem face nimic!

Atlanţii erau mentali. Au închis capacităţile claselor de jos de a mai face ceva. Au blocat aparatura, au deturnat energia şi gata! Fac ce vor. Toți cei de jos sunt powerless (lipsiți de putere). Sentimentul este devastator, de neputinţă, frustrare, paralizare… Un fel de paralizie… Uh! Uh!…

T: Nu mai puteți accesa nici camerele de vindecare?

A: Nu.

T: Sau alte posibilităţi…

A: Nu.. nu mă lasă… nici măcar să-l mai deschid… Nu se activează.

T: Și ce urmează să se întâmple cu voi dacă nu mai aveţi capacităţi!?

A: Să vedem… Ceea ce s-a întâmplat este că ei au folosit energia într-un mod care a distrus ţara… Au distrus totul… Nu a durat mult…

T: Nu?

A: După ce ei au făcut chestia asta… la scurt timp… după câteva ore… s-a produs nenorocirea.

T: Şi ce s-a produs mai exact?

A: A pocnit! Totul!… Cutremure!

T: Cutremure?

A: Cutremure! Moarte! Am murit toți! (Plâns) S-a scufundat la propriu… Cutremurele au distrus cladirile… Dar oamenii au murit la prăbuşirea clădirilor peste ei…

T: Au fost cutremurele aşa de mari?

A: Da! Vaaai… Cumplit! Abia după aceea s-a scufundat pământul. Întâi a fost un val de cutremure de s-au scufundat dealuri, munţi, clădiri… stânci prăbuşite… Huuu!…

T: E în regulă! Acum, tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat deja. Ești acum pe partea cealată. De pe această poziţie poţi privi în urmă la întreaga viaţă şi poţi s-o vezi dintr-o perspectivă diferită. Pe măsură ce o priveşti din această poziţie, care poţi spune că sunt lecţiile pe care le-ai învăţat din ea? Ce ai învăţat din această viaţă?

A: Că tehnologia… Nu trebuie să pui totul în tehnologie… Vorbesc la nivelul civilizaţiei. Că oamenii ăştia şi-au dat puterea tehnologiei. În momentul în care tehnologia a fost sabotată, ei a rămas fără nici o putere. Adică ei s-au decuplat de la ei înşişi; că nu trebuie să te decuplezi de la tine însuţi… Trebuie să fii prezent, trebuie să fii ACOLO!

T: Conta mai mult partea….

A: Atlanții nu mai erau ei, erau aşa… cu capul desprins de trup.  Eu la fel… la fel ca societatea mea, trăiam într-o lume paralelă cumva… Nu mai eram conştient de conexiunea cu planeta, cu Mama Pământ, eram într-o lume artificială… Vorbesc de structura care s-a creat…

Lecţia a fost că trebuie să fii întreg, adică nu să trăieşti numai în cap, că trebuie să trăieşti şi cu picioarele pe pământ. Lecţia e că trebuie să trăieşti ca fiinţă întreagă. Şi cu inimă, nu numai cu minte, că noi nu mai simţeam… Nu simţeam compasiune, nu simţeam…

T: Nu simţeaţi?!

A: Nu. Singura compasiune pe care o simţeam era faţă de neamul meu. Eram egoişti, eram individualişti… Fuuu… Nu, nu aveam compasiune… Deci ideea e ca să fii ok, să ai o viaţă ca lumea, frumoasă, trebuie să fii legat de pământ, legat de tine ca întreg. Să nu te segmentezi cum am făcut noi…

Totul atunci era segmentat, erau compartimente izolate… Aşa toată societatea o poţi decupla… Decuplezi inima, apoi decuplezi simţirea, decuplezi emoţiile, nu mai ai emoţii… Decuplezi umanitatea… Şi până la urmă ce se întâmplă?! Decuplezi viaţa!

Am fost o societate decuplată… Aşa… pe bucăţi… pe segmente… Ceva foarte artificial…

T: Nefiresc!

A: Exact…

T: Şi ai mai învăţat şi altceva din această viaţă?

A: IUBIREA! Dacă trăieşti fără iubire…

T: Ce se întâmplă dacă trăieşti o viaţă fără iubire?

A: E moarte.. E o viaţă moartă… Ei trăiau o viaţă moartă.

T: Crezi că era bun faptul că ei se concentrau aşa mult pe carieră în prima parte a vieţii şi abia în în a doua parte a vieţii îşi formau o familie?

A: Astea erau priorităţile lor…

T: Şi privind lucrurile din lumea de dincolo, cu altă perspectivă, cum ţi se pare!?

A: Tema mea de lucru a fost să experimentez cum e să fii atlant cu toate cele bune şi cele rele.

T: Tu ai vrut să fii parte din societatea asta…

A: Da… Să experimentez limitările şi posibilităţile lor. Cât de departe poţi merge… Şi eram un exponent tipic… tipic…

T: Dar te-a atras ceva anume în legătură cu atlanţii? De ce ai vrut să experimentezi viaţa acolo?

A: Da! Da!

T: Ce anume te-a atras?

A: Puterea! Puterea mentală, cum e să ai putere… Eram foarte mândru… foarte mândru de… Orgoliu foarte mare… Mândru de realizările noastre! Mândru de ceea ce putem face! Şi nu mai experimentasem asta şi mi s-a părut interesant.

T: De asta ai şi ales să ai în A.D.N.-ul tău caracteristicile astea care să te propulseze într-o astfel de funcţie…

A: Da. Le-am mai avut şi altă dată, și am fost manipulat. Adică nu-i atât de bine să ai chestiile astea, că poţi fi manipulat. Orice aparatură poate fi folosită. Iar noi eram un fel de aparate vii…

T: Şi ai fost manipulat în alte vieţi?

A: Da. în multe. Şi aici… Pot spune că m-am pus în slujba unui aparat care s-a întors împotriva vieţii, ducând la distrugerea vieţii. Ideea este că trebuie să fii foarte atent mintea în slujba cui o pui când o direcţionezi. Ce vrei să faci cu ea, să fie în slujba vieţii.

Am înţeles asta la nivel de suflet, că altfel nu înţelegeam aşa cu claritate. Şi mai e ceva care vreau să semnalez: răspunderea pe care am purtat-o atunci… Dacă mă gândesc cum este Ana cea din viaţa actuală… Ea nu mai vrea acum nici o răspundere. Ea a văzut atunci cum e să îţi asumi foarte multă răspundere… Și de asemenea, Ana are o mare frică de tehnică, de tehnologie în viața actuală. Iată de unde se trage! Ha ha!

T: Am înțeles. Acum, dacă ar mai fi posibil să te duci într-un loc în care să ai putere mentală, cum crezi că ai face-o ca să fie mai bine de data asta?

A: Într-un sistem ca cel atlant, nu cred că ai putea face multe… În locul în care eram eu, în poziţia în care eram eu, marja de acţiune era aproape zero în afara sistemului. Nu puteai acţiona decât în cadrul sistemului.

T: Deci nu te-ai mai întoarce într-un astfel de sistem?

A: Nu, odată experimentată, nu aş mai vrea să mai repet experienţa.

T:  A fost deci destul de limitată…

A: Da! Mă aşteptam la mult mai mare putere. A fost un fel de păcăleală, în sensul că eu aveam impresia că eu am putere, dar de fapt eu … De fapt erau alţii care aveau, şi ne manipulau. Și ei credeau că au putere, dar erau manipulaţi de Lucifer, de partea întunecată. Și asta ne-a distrus. Asta a distrus frumoasa noastră Atlantida.

 

Notă: În regresia de mai sus, pacientul a fost Spirit Dacic (Past Life Therapist: Școala TLH a lui Sal Rachele și QHHT Școala lui Dolores Cannon), și terapeutul a fost: https://www.qhhtromania.ro/despre-qhht/despre-mine/

Mulțumim!