Geometria sacră

 

Cuvântul „mandala” provine din limba sanscrită şi înseamnă cerc sau centru. Mandala este un desen în general în formă de cerc, în care sunt integrate forme perfect geometrice. Este o imagine simbol care se foloseşte pentru meditaţie şi pentru a lua legătura cu divinul din noi, cu Sursa.

Aşa cum fiinţa umană este o „copie” a Macro-cosmosului („Ce e sus e şi jos”), tot astfel şi mandala este o copie analogică a Macrocosmosului, o reconstrucţie în miniatură a lumii, ca o reflexie sau oglindire.

Mandalele sunt spaţii sacre simbolice, care reproduc, bi sau tridimensional, dimensiuni superioare sau chiar întreg universul, şi pot deveni portaluri către aceste dimensiuni.
Mandalele sunt folosite pentru a împrejmui un spaţiu sacru sau pentru a manifesta starea deplină care sălăşuieşte în noi.

Mandalele îi amintesc celui care le contemplă de imanenţa sacrului în univers. Ele expasionează conştiinţa, elevând si reconectând la frecvenţele luminoase ale multidimensionalităţii noastre, la frații cosmici şi la fiinţele de lumină. În multe culturi mandalele au fost folosite ca mijloc de exprimare şi echilibrare, cu efect vindecător. Funcţia principală a unei mandale este de vindecare. Prin simpla sa prezenţă, o mandală ne înconjoară cu energii vindecătoare, ne ajută să devenim mai armonizaţi, mai relaxaţi, mai împăcaţi cu noi înşine.

Lucrând cu mandalele aducem echilibru între masculin şi feminin, între raţiune şi simţire – este stimulat tot creierul: emisfera stângă prin construirea structurii, prin liniile ce dau contur, emisfera dreaptă prin culoare şi prin conţinutul care vine să umple forma.

Emisferele noastre cerebrale se echilibrează, energiile yin/yang sunt armonizate, corpurile noastre subtile sunt recalibrate şi devenim mai conectaţi la Eul nostru interior, trezind în noi capacităţile latente. Prin reconectarea noastră, mintea va fi mai calmă şi va emite gânduri pozitive, iar corpul fizic va ajunge şi el în stare de armonie şi vindecare.

Cu fiecare linie desenată, cu fiecare punct, cu fiecare nuanţă adaugată, descoperi cum mandala are o viaţă şi o voinţă a ei proprie, pe măsură ce reprezentarea ta interioară este potenţată şi îmbogăţită. Iar acest lucru se regăseşte, inclusiv pe termen lung, în uşurinţa cu care găseşti soluţii, creezi alternative, în libertatea de a-ţi manifesta potenţialul, de a-ţi folosi resursele, in curajul şi încrederea de a fi TU în orice situaţie!

Mandalele se bazează pe perspectiva sacră a unităţii indisolubile a universului. în centrul a tot ce există se află Principiul Unic Suprem, Dumnezeu, din care emană lumile, reprezentate în mandală secţionai sau prin cercuri concentrice.

Orice formă a vieţii purcede din aceeaşi sursă… forţa inteligentă pe care unii o numesc “Dumnezeu”. Geometria Sacră ne arată cum, de la cele mai mici particule până la forme vizibile ochiului şi la cosmosul infinit, totul se propagă în univers după tipare geometrice recognoscibile. Creşterea vieţii şi dezvoltarea ei sunt guvernate de arhetipuri geometrice şi modele vii, generatoare de viaţă şi transformare. Tiparele geometriei sacre nu stagnează la o singură formă. Ele se află într-o constantă transcendenţă şi schimbare de la o formă geometrică la alta, la viteza sau cu frecvenţa care le este proprie.

De-a lungul istoriei mai mulţi matematicieni iniţiaţi au pus bazele studiului Geometriei Sacre, încercând prin aceasta să demonstreze existenţa unei conştiinţe iniţiale creatoare a întregului Univers. Pitagora a fost un filozof şi matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realităţi teoria numerelor şi a armoniei.

 

 

Tot din antichitate au fost puse bazele interpretării geometrice a Universului. Astfel, a ajuns la noi Spirala lui Arhimede care este o curbă plană denumită după matematicianul grec Arhimede care a trăit în secolul al III-lea î.e.n. şi care este definită ca locul geometric al punctelor care corespund poziţiilor în timp ale unui punct care se îndepărtează de un punct fix (originea) cu viteză constantă de-a lungul unei drepte care se roteşte în jurul originii cu viteză unghiulară constantă.

La baza Geometriei Sacre stau cinci forme geometrice, singurele forme solide regu­late din geometrie, numite solide platonice, după nu­mele lui Platon (n. cca. 427 î.Hr. – cca. 347 î.Hr.), cel care le-a descris în cartea Timaeus, care prezintă o cosmologie universală bazată pe tipare interconec­tate ale geometriei.

Timp de secole, cele cinci „solide platonice” au constituit un subiect pentru cercetare si pen­tru dezbateri. Formele geometrice sunt conside­rate încă din cele mai vechi timpuri simboluri care reduc la esenţă adevărurile cele mai complexe. Ele constituie modelele fundamentale, care sunt, lite­ralmente, codurile geometrice ale Creaţiei, reprezentând echilibrul dintre principiul feminin şi masculin.

 

 

Merkaba este un câmp energetic transdimensional format din câmpuri geometrice care creează forma unui tetraedru stelar, care ne înconjoară corpul. Ea este formată din două tetraedre, ce reprezintă principul feminin şi masculin, care interacţionează şi se află la baza formării oricărui organism viu. Merkaba reprezintă conexiunea noastră cu Sursa şi activarea lui reflectă ridicarea nivelului nostru de conştiinţă.

Categorii Artă, Geometrie SacrăEtichete , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close