Originea extraterestră a tracilor

20180604_181621
Mama Mare, Belogradchik, Bulgaria

Multe sunt tainele neamurilor acestui Pământ… Din vremuri stră-stră-străvechi, pe când umblau pe suprafaţa Pă­mântului tot felul de vietăţi, vechile neamuri ale acestei lumi, răspândite prin toate zările, au avut origini misterioase ce multă vreme nu au putut fi explicate.

De exemplu, vechii egipteni care au lăsat pictate interioarele templelor construite cu mii de ani în urmă, acele fiinţe bipede cu capete de animale şi de păsări, oare ce erau în realitate?

Zeităţi, creaturi rezultate în urma unor experimente genetice sau pur şi simplu rodul imaginaţiei celor care au decorat acele fresce, şi care îmbinau superstiţia cu imaginaţia lor şi cu credinţa în ceva bizar şi nepământean?

Cercetările întreprinse în ultimele două decenii au scos la iveală anumite aspecte care descifrează o parte din aceste enigme.

Foarte interesant este că fără a avea cunoştinţă despre ce fac cercetătorii, unii mediumi din anumite ţări primesc mesaje de la ființe celeste din dimensiunile superioare, mesaje ce conțin referiri la modul în care au existat interferenţe în evoluția genetică a speciei umane. Există cercetători care la ora actuală se ocupă cu ştiinţa exopoliticii, adică acel domeniu în care se studiază la modul interdisciplinar, deși nu în medii universitare oficiale, modalitatea prin care din mai multe puncte de vedere civilizația noastră poate realiza un contact oficial cu alte civilizații din univers.

De altfel dacă veţi citi Mahabharata sau Ramayana, veți constata că în cuprinsul acestei epopei a hindușilor, a căror vechime a fost estimată – ca texte adunate într-un întreg – la câteva secole înainte de Cristos, deşi se pare că exact ca și în cazul Bibliei, textele epopeilor hinduse provin din perioade diferite și deci vechimea lor poate fi mult mai mare dacă ne raportăm la sursele originare.

Echipe de specialişti din domeniul geneticii au reuşit în urmă cu 2-3 ani să identifice multe secvenţe de gene din ADN-ul uman, care prin specificul lor nu aparţin ADN-ului Homo Sapiens, ajungându-se la concluzia că aparțin unor specii extraterestre, deocamdată neidentificate ca proveniență în spațiu.

Dar aici intervin mesajele primite de mediumi, care completează să zicem partea lipsă, deocamdată, a acestor informații.

Sal Rachele de exemplu, dar şi Tolec, Bashar şi alţi mediumi, fără a cunoaşte în mod concret faptul că cercetătorii au identificat asemenea realităţi ale intervenţiei şi provenienţei de tip extraterestru în evoluţia speciei noastre, transmit infor­maţii referitoare la originea neamurilor din vechime cum sunt tracii de exemplu, cei mai numeroși după inzi sau hinduşi, cum relatează cronicile vremurilor de demult, îndeosebi după datele oferite de Herodot, cel mai ilustru istoric de atunci.

Tracii se întindeau ca neamuri din Europa Centrală până la Nipru, până la Marea Egee şi până pe coasta vestică a Anatoliei, geto-dacii, cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci fiind, după cum atestă toate cronicile din acele timpuri și dovezile arheologice descoperite în prezent, nucleul principal civilizator. Zonele unde s-au descoperit dovezi foarte clare în acest sens sunt Vinca-Turdaș, Cucuteni și Tărtăria.

Mediumul Sal Rachele, care primește informaţii de la şi cele mai înalte vibrațional entități care coordonează universul și anume Fondatorii, ne spune că tracii au o origine pleiadeană din punct de vedere genetic, deși nu întru totul, ci doar într-o proporție de 50%, 25% fiind un ADN siriusian și alte 25% fiind ADN orionian.

Cultura tracă, care conţine evident şi elementele geto-dace, având această sorginte pleiadeană, era bazată pe expansiunea paşnică şi cooperantă în vederea creării unei vaste comunităţi bazată pe respectul faţă de semeni şi faţă de natură, iar mitologia avea o certă provenienţă extraterestră.

Şi asta deoarece zeităţile menţionate de către greci în aşa-zisele legende ale lor, sunt în realitate preluate de la traci.

Deci zeii sau mai bine zis extratereştrii din mitologia tracilor erau Zeus, Ares, Atena, Afrodita, Apollo, Derzelas, Bendis, Hermes, Kotys, Pleistoros, Dionysos, Gebeleizis- Zamolxe şi alte zeităţi mai mici ca importanţă, întocmai cum ar fi distribuită ierarhia unei expediţii extraterestre pe Pământ, adică de la piloţi la medici, ingineri, proiectanţi, şefi de departamente şi conducători.

Cam la fel cum este o expediţie de cercetători pe la Polul Nord sau în altă regiune a lumii, repartizată în structura ei pe compartimente disciplinare profesionale, aşa erau şi zeităţile-extratereştri din zona neamurilor trace.

Şi ca să facem analogia lui Zamolxis cu Zeus, care era considerat căpetenia zeilor având mai mereu fulgerul la îndemână conform legendelor, un alt nume al lui Zamolxe era Ghebeleizis – zeul fulgerelor şi tunetului la daci. Să fi fost unul și același Zeus – Zamolxe? Poate că da, poate că nu, dar se spunea despre Zeus că obişnuia să se cam încurce cu muritoare pământence, ori nu-l vedem pe Zamolxe într-o asemenea postură.

Dar cine ştie, poate şi despre Zeus sunt „bârfe” ca să zicem aşa, căci o zeitate nu se coboară la a-şi face de cap cu nişte femei din antichitate, ci mai degrabă asemenea incursiuni ale unei fiinţe extraterestre ar fi avut ca scop doar încrucişarea materialului genetic pentru a îmbunătăţi vreo linie de descendenţi care, aşa cum aveau aceste fiinţe extraterestre capacitatea de a prevedea viitorul, ar fi putut deveni mari conducători printre oameni datorită nivelului mai ridicat de inteligenţă intelectuală şi emoţională. Aceşti cunoscători ar fi urmat să dea naştere la linii de descendenţi în viitor până în prezent, aşa cum s-a speculat pe seama familiei lui Iisus, a cărui linie descendentă a fost numită Merovingiană.

Mediumul Sal Rachele se referă, conform informaţiilor primite, la faptul că tracii după ultima eră glaciară, care s-a terminat în urmă cu circa 11.500-11.300 de ani, ar fi fost luaţi de către rase pleiadene de pe Pământ şi relocaţi mai la sud, din ţinutul hiperborean către zona Carpaţilor. Ţinutul hiperborean ar fi fost undeva în nordul vântos şi rece, cu probabilitate plasat înspre Cercul Polar de Nord. Şi atunci avem o imagine mult mai mare a zonei locuite de către traci, poate chiar dinainte de ultima glaciaţiune, iar în timpul acesteia un nucleu concret a rămas în zona Transilvaniei, ca dovadă fiind toate aceste obiecte şi artefacte descoperite de câteva decenii încoace la Cucuteni, la Vinca-Turdaş, în zona Sarmisegetuzei unde s-a descopent matriţa geto-dacă. Şi vor mai apare şi alte dovezi.

Concluzia este că undeva în meandrele istoriei au rămas câteva mistere ale tracilor şi geto-dacilor, pe care Zamolxe le-a gestionat şi care au rămas neatinse şi neștiute încă peste milenii…

Dar într-o zi, acestea vor vorbi…

Mircea Andrișan, în Octogonul sacru, Horodnic, 2016

Categorii Articole în românăEtichete , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close