Sărbătoarea Apelor în Atlantida

Ana: Ok, vorbeam despre Poseidia, despre Sărbătoarea Marină, care este cea mai mare sărbătoare din Atlantida. E o sărbătoare populară. Sunt gonguri pe marginea mării. Atlantida este o civilizație dublă în sensul că este deasupra solului, dar este și în mare. Ei sunt înfrățiți cu delfinii și balenele.

Dana: Tu practic cum te vezi acolo?

Ana: Păi nu mă văd, asta e o lectură akashică, nu-i o regresie și nu apar eu. Adică am mai multe sine pe acolo, dar nu intru în ele, ci privesc în ansamblu pentru că e mai ușor de văzut din forma asta. E așa ca o privire de vultur de deasupra, de ansamblu.

 Dana: Ce se întâmplă la sărbătoarea asta?

Ana: Pentru că e popular, se fac serbări, adică e foarte festivă. Se aruncă în aer ghirlande ce par a fi ca niște voaluri colorate, făcute să se miște în aer. E ca și cum nu știu prin ce mijloace, le vezi cum se învârt, ca la chinezi când dansează cu eșarfele alea colorate, numai că aici pot fi făcute să se miște fără a vedea că le-ar mânui cineva. Se dansează în aer, sunt oameni care pot levita.

Dana: Sunt bărbați, femei sau copii?

Ana: Tineri. Arată de parcă nu poți să spui dacă-s bărbați sau femei.

Dana: În ce sunt îmbrăcați?

Ana: Tot așa, în niște voaluri , care întâi se mișcă rapid, e ca și cum ar fi nori sau luate de vânt, că în Atlantida e briză destul de puternică, sau chiar vânt. Și mai sunt dansatori la sol, bărbați și femei care dansează în mod diferit.

Dana: Femeile într-un fel, bărbații în alt fel? (Da) Și nu împreună?

Ana: Nu. Adică bărbații au o energie mai marțială, așa cum îi văd eu, se folosește mult toba, o tobă dintr-asta de război, mai ca la japonezi, tobe uriașe, surle, trâmbițe și sunt îmbrăcați în alămuri, de parcă ar fi un fel de armuri și mărșăluiesc, au ceva militar, marțial, au această energie militară, pe când femeile au cu totul altă energie, de asta ele dansează separat. Ele se unduiesc în valuri, sunt foarte delicate, au capacitatea de a zbura, bărbații nu zboară, ci tropăie pe pământ, își lovesc tălpile de sol. Asta se face la o scară foarte mare. E vorba de mulțimi mari care participă, actori care interpretează dansurile și mai sunt amfiteatre foarte mari, mai sunt terase, terasate, de mulțimi care privesc și participă prin urale.

Dana: Deci este o atmosferă veselă, de bucurie?

portada

Ana: Da. Este o atmosferă festivă și foarte impresionantă, ce are caracter strident. E cam ca la romani, cu pâine și circ, adică e la un nivel popular, cu muzică destul de tare, stridentă, culori foarte vii. Se consumă și alimente, dulciuri; sunt dulciuri de toate felurile. Arta culinară e la apogeu. Sunt foarte exuberante și foarte exagerate. Lor le place, au gust pentru exagerat. De exemplu dulciurile sunt făcute ca niște arhitecturi, ca niște coafuri (folosesc niște termeni cunoscuți oamenilor), de exemplu  forme de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, Versailles, cum erau coafurile lor. Sunt niște structuri din dulciuri colorate pe care oamenii le mănâncă.

Dana: Și băutură există?

Ana: Da, dar nu este încurajată beția. Adică atunci când sunt aceste serbări publice, este o lege de interzicere a comercializării la populație de băuturi alcoolice, pentru a nu se degenera. Consumă astfel de băuturi după terminarea serbării, seara. Seara e … altfel, nu mai e acest control. Sunt niște legi că nu e voie să se bea alcool.

Dana: Cine mai participă, din cei care conduc?

Ana: Sunt prezenți dar nu fizic, nu stau în mulțime, urmăresc de deasupra, literalmente, în sensul că sunt nave care planează deasupra serbării. Sunt o mulțime de nave care participă, iar conducătorii sunt în aceste nave.

Dana: Ce forme au navele astea?

Ana: Navele au diverse forme, e variație mare de forme. Unele sunt ca niște cilindri, unele ca niște discuri, altele sunt cum e avionul Concorde, adică asemănător unei păsări cu gât și cioc. Au diverse forme. Uneori e chiar derutant, în sensul că unele plutesc, la prima vedere ar părea că unele ar putea să se lovească între ele, dar nu se întâmplă niciodată, sau foarte rar și în orice caz nu la serbare, când totul e într-un control maxim tocmai pentru evitarea acestor evenimente neplăcute. Ei sunt prezenți dar nu fizic, ei nu coboară în mulțime; e ca și cum s-ar teme să se contamineze de la gloată. Adică se observă o separare pe clase. Sunt clasele de sus pe terase, în locuri ridicate, iar clasele de jos sunt mai aproape de actori. E ca și cum poziția, înălțimea unde te afli e un simbol al clasei sociale.

New Picture (45)

De asemenea, există o paradă a ambarcațiunilor maritime. La un moment dat trec navele și defilează, se apropie și intră pe niște canale în port, nu rămân în larg. Ele intră chiar în oraș, în port. Și prin acele canale sunt încet, încet trase și expuse, ca o paradă militară. Se mișcă încet încet, pentru că ele nu mai pot manevra unde este apa atât de puțin adâncă și sunt remorcate; și strălucesc fiindcă sunt lustruite, împodobite cu steaguri, cu oglinzi. Se folosesc mult oglinzile care captează lumina soarelui și sunt niște tehnici în care o oglindă transmite lumina la altă oglindă… lumina este purtată de la oglindă la oglindă, e un joc de oglinzi care sunt așezate pe nave și pe terasele din jur și pe clădirile înalte și e ceva foarte sărbătoresc, ceva deosebit care nu se întâmplă decât în astfel de momente deosebite, e ceva ce mulțimea așteaptă cu mare nerăbdare și le place foarte mult. Ei chiuie și aplaudă când se desfășoară aceste jocuri de oglinzi și le place mult de tot.

Dana: Și cei de jos și cei de sus sunt atlanți sau cei de jos sunt altceva?

Ana: Toți sunt atlanți dar sunt despărțiți de clase sociale, dar de asemenea sunt despărțiți de… nu-i numai clasa, sunt pe case. Case înseamnă atribute, ce fac în societate, adică sunt anumite organizații care se ocupă de… ai putea zice școli spirituale, școli, ierarhii religioase, instituții de cunoaștere. Aici este apreciată foarte mult cunoașterea; universități ai putea spune, instituții de studiu. Sunt unii care studiază aspecte legate de mare, extracția de resurse marine, sau submarine sau de administrare a drumurilor, a canalelor, de construcții, edificii urbane, industriale. Și toate aceste instituții – cum sunt ministerele – au slujbașii lor așezați pe case sau pe categorii. În funcție de aceste ministere sunt așezați în tribune și în locațiile specifice la o astfel de serbare, sunt așezați fiecare în casa lui, în tribuna lui, pe dealul lui și nu se amestecă cu gloata, sunt situați deasupra. Acest lucru e foarte important, au un oarecare orgoliu, o aroganță specific atlantă. Sunt prezenți cu toții, dar nu se amestecă între ei. Adică privesc de pe poziții diferite festivitățile.

Dana: Și practic, cei de jos reprezintă poporul care face ce?

Ana: Muncile de jos, care întreține societatea. Sclavi nu sunt aici, e bunăstare, nu se vede a fi sărăcie, nici boală, nu văd oameni bolnavi, majoritatea sunt tineri, aproape că ar trebui să explorăm ce se întâmplă cu bătrânii.

Dana: Da, chiar… sunt și bătrâni?

Ana: Nu, nu-i prea văd. Sau cel mult până… adică nu arată decrepiți. Dar nu vreau să merg pe subiectul ăsta fiindcă e mult de mers, de explorat și mă desprind de tema pe care dorim noi să o urmărim… e vorba de ape.

Dana: Apele, ce fac apele?

Ana: Păi sunt două teme: una este cu marea și cealaltă este cu apele curgătoare. Hai să continuăm cu marea, să mai aprofundăm. La aceste festivități sunt prezenți și delfini, pe care realmente îi poți vedea, în sensul că se apropie de mal. Sar delfinii. (Sunt mulți?) Da, foarte mulți. Adică, depinde. Uneori vin doar reprezentanții lor și sunt mulți dar nu foarte mulți, iar alteori vin foarte mulți. Populația nu știe niciodată cum va fi și de ce, pentru că ei nu comunică cu gloata. Ei comunică doar cu cei cu vibrație înaltă. Există niște oameni care comunică cu ei, mentaliști speciali care sunt îmbrăcați într-un mod special, care stau pe malul apei și comunică cu ei. Adică stau cu ochii închiși și intră într-o stare de transă. Ei sunt comunicatorii, pe malul apei. Și mai e ceva care se face: se bat niște gonguri uriașe. Doar când se bat gongurile, atunci apar delfinii și balenele. E o anumită ordine, fiecare ceremonie are anumiți pași și se întâmplă anumite lucruri, în funcție de momentul potrivit. Când se bat gongurile, e tocmai pentru a chema delfinii și balenele, să-i onoreze, să le mulțumească, pentru că delfinii și balenele lucrează cu apele planetei. Delfinii sunt foarte importanți pentru partea subacvatică a civilizației Atlantida și pentru comunicarea cu apa. E vorba de faptul că apa e un cristal uriaș și e vorba de decodarea informației, care nu s-ar putea face fără ajutorul delfinilor. E foarte multă cunoaștere adusă prin intermediul lor, cu ajutorul apei. Cunoaștere din alte dimensiuni. Delfinii se află mai sus decât atlanții ca vibrație, ca dimensiune, și de asta pot ajuta și au ajutat. (Un alt capitol ar fi de explorat ce se întâmplă sub ape, dar asta e foarte vast și nu este exact ce ne-am fixat noi să facem acum. Există orașe submarine, există submarine adică nave care circulă sub apă, există temple submarine, portale și toate acestea sunt administrate cu ajutorul delfinilor)

Dana: Și cine ține legătura cu delfinii?

Ana: Sunt acei comunicatori, dar ei sunt ceva ca niște aparate umane, erau ca un fel de fax, un fel de telefon, doar că era uman. Cei care într-adevăr lucrează cu ei, nu sunt vizibili pentru mulțime, ei sunt în templele Atlantidei. Sunt niște preoți, niște inițiați, care nu sunt vizibili pentru lume, și care sunt destul de sus situați în ierarhie, dar nu sunt cel mai sus.

Dana: Ei sunt ca niște preoți doar…

Ana: Da. Care știu despre ce e vorba, știu cum să vorbească, ce să vorbească, sunt la un anumit nivel, dar nu sunt cel mai sus. E cumva, dacă îți închipui o scară de la 1 la 10, ei sunt cam pe la 7.

Dana: Și mai sus cine e?

Ana: E totul ermetic. Mai sus nu știu, nu pot acuma intra, mă îndepărtez de temă.

Dana: Apa marină, cum o putem folosi. Ce putem face ca procedură?

Ana: Noi ca oameni, ca ieșeni, nu prea putem lucra cu apa marină fiindcă Iașiul nu este situat în aproprierea mării. (Atunci cu ce putem lucra?) Cu apele curgătoare și aici intrăm în cu totul alt domeniu. Lăsăm marea. Oricum mi s-au arătat doar serbările. Oricum e ceva, că habar nu aveam despre ele.

Acum ar trebui să facem o mică incursiune în templele unde se lucra cu apele curgătoare. Aceste temple erau în munți, erau în interior, în subteran, în apropierea cascadelor. În general, erau în munți, pentru că Atlantida avea și mult relief muntos. Dacă intrăm în interiorul acestor incinte unde curgeau apele, o să vedem că era o conlucrare cu elfii. Erau preotese care lucrau cu apele. Și aici pot să intru chiar într-un sine al meu. Acest sine al meu, asta era treaba ei, să lucreze cu apele. Ea comunica cu elementalii apelor și împreună cu ei, atlanții au construit în munți niște caverne, peșteri. Acolo aveau, nu știu dacă erau numai temple pentru a face ceremonii, ci erau și locuri de vindecare, de relaxare… adică aveau funcție multiplă. Era pentru curățare, pentru vindecare, pentru purificare, pentru relaxare.

Dana: Acolo erau preoți?

Ana: Nu, erau numai femei.

Dana: Și ele făceau vreun ritual, mișcări sau cum?

Ana: Da. Aveau dansuri, niște dansuri sacre în care dansau cu niște ulcioare. De asemenea mai aveau ritualuri când se îmbăiau, dar sunt în departamente diferite; aveau niște încăperi cu bazine unde se îmbăiau, iar unde dansau era un loc mai deschis, unde putea veni mai multă lume, nu numai preotese. Mai erau vestale din popor, mai erau simpatizanți, fecioare care aveau acces și participau la aceste festivități, la ceremonii în locuri deschise, în care era implicată apa. Adică se binecuvânta apa, se stropeau, se vindecau cu acea apă care avea capacități de a vindeca, când se dădeau pe corp.

Apa

Dana: Și spuneau și niște cuvinte?

Ana: Cântau. Ceva ca o frecvență sonoră fără cuvinte; se foloseau și cuvinte, dar într-un cerc mai intim, adică dacă erau duși în camere de vindecare, atunci se spuneau cuvinte. Dar dacă era ceva la care să vină și vestalele din popor, era fără cuvinte, numai melodii.

Dana: Melodiile erau cântate de preotese sau erau instrumentale?

Ana: Nu, erau… Ceea ce văd eu este că se cânta cu vocea. În plus, nici nu aveau nevoie de instrumente din cauză că apa era făcută să cânte, adică era muzica locului. Apa curgea în așa fel prin tuburi și canale, încât cânta. De asemenea dacă aveau nevoie de muzică instrumentală, atunci apelau la elfi. Veneau elfii și cântau. Totul era de un efect foarte delicat. Dacă veneau oamenii, se băgau prea tare și ar fi stricat această finețe, această delicatețe. Era magia locului. Locul era magic, fermecat și dacă oamenii interveneau cu instrumentele lor, ar fi fost prea dur, ar fi fost prea brutal. Totul era atât de delicat. Era magia locului și s-ar fi stricat magia locului. Erau vindecări făcute în parteneriat cu elfii. Elfii erau mult mai rafinați, erau artiști, adevărați artiști. Astea erau niște locuri cumva între regnuri, între temple, în caverne, în interiorul munților. Nu erau patronate de oameni. Oameni împreună cu elfi. Vindecările care se făceau împreună cu elfii.

În afară de asta am văzut că mai existau în alte locuri și niște încăperi separate, care nu erau sub patronajul elfilor, unde erau bazine cu apă sărată. Acolo erau oameni, erau preotese care intrau goale în acea apă și acestea lucrau cu energia Mamei Divine din stele, cu apele divine și era altceva. Aici era deja o energie stelară, energii foarte înalte, pe care aceste femei erau antrenate încă din copilărie să le stăpânească. Erau fecioare în general, pentru că dacă își pierdeau fecioria își pierdeau și din puteri. Adică nu era interzis a se lucra și după aceea, dar în general preferau să nu aibă relații sexuale. Aceste incinte sunt altfel și erau și într-un loc separat, adesea sub pământ.

Apa 2

Dana: Și participau aici numai preotesele sau și oameni de rând?

Ana: Nu, aici era numai pentru preotese. Nu mai erau acele vestale din popor care participau dincolo, unde erau izvoarele alea frumoase care izvorau din munți. Aici erau numai preotese, care erau antrenate special pentru asta și știau ce să facă. Acestea aduceau o energie care putea fi canalizată pentru întreaga Atlantidă. Adică erau capabile să descarce energie spirituală care era apoi trimisă în anumite temple. Acolo energia era primită de preoți, care aveau capacitatea de a o stoca și de a o direcționa.

Dana: O direcționau pentru ce?

Ana: Pentru energia templelor. Templele aveau nevoie de energie ca să funcționeze. Templele erau Tehnologie Spirituală, ai putea spune că erau un fel de mașinării energetice interdimensionale. Nu era treaba preoteselor să folosească energia apei, era prea mare oricum pentru ele; ele doar o aduceau și o stocau și o direcționau și apoi cei care o primeau erau din alt departament.

Totul în Atlantida este separat prin funcție, prin atribuții, fiecare face ceva într-un sistem, într-o anumită organizare. Preotesele din bazine, ele asta făceau: descărcau energie și era trimisă la temple unde alții, care erau și ei specializați, o foloseau pentru a opera aparaturile pe care le aveau și pentru a face diverse lucruri cu ea în societate, pentru a conduce acele ministere de care țineau.

Aceste femei care descărcau această energie nu erau singurele care aduceau energii. Mai erau multe alte feluri de energii și ființe care le aduceau și le descărcau, dar eu nu am lucrat cu ele. Eu știu despre ele fiindcă am fost una din ele și m-am învârtit doar în acest cerc, între cele două locuri care le-am descris. Locul cu elfii era foarte frumos. Să vorbesc puțin despre el, că nu l-am descris. Erau deschise spre cer, adică majoritatea nu aveau acoperiș. Era lumina soarelui care pătrundea și avea tot felul de incinte… peșteri, semipeșteri, grote. Toate erau cu elfii, cum am zis, la munte. Erau și locuri de vindecare, oamenii veneau și se vindecau de boli, de dereglări.

EXERCIȚII

Dana: Practic pentru noi, cum să lucrăm cu apele?

Ana: Stai să vedem. Hai să vedem cum lucra femeia asta, care eram eu, care întâi a avut o lungă perioadă de noviciat. Ea se ducea la o apă curgătoare, la o cascadă, se conecta cu ea în sensul că chiar se așeza să curgă peste ea, sau băga măcar mâna în ea și chema pe elementalii apei și îi ruga să îi curățe corpul. De asemenea, dacă avea tristeți, frustrări, dorințe neîmplinite care îi produceau dureri, se așeza sub aceste ape și lăsa să-i curețe din aceste reziduuri emoționale toxice. Vizualiza acea apă cum o curăță și cânta. Dacă ești atent, atunci când stai sub o apă curgătoare, poate fi și de la robinet, poți observa că ea are cântecul ei. Ea se cabla la cântecul apei și cânta chiar ea.

New Picture

Dana: Deci ar trebui să ne cuplăm la cântecul apei, nu?

Ana: Al apei curgătoare, da. Și eventual, în afară de asta, mai putem folosi ceva ca oameni ai internetului; punem o apă care curge în fundal, sonorul de pe You Tube și în același timp putem pune mâna sub robinet la apa care curge, dacă stăm la bloc. Ideal ar fi să mergem undeva unde chiar curge o cascadă sau o fântână sau un izvor, și cu mâna în ea ne cablăm, facem această meditație a cântecului apei; adică ne imaginăm această energie a apei curgătoare și o chemăm și o rugăm să curățe. Bineînțeles putem și bea, adică în momentul în care o rugăm să lucreze asupra noastră o și ingerăm, o rugăm să ne curețe în interiorul nostru pe toate nivelele.

Aquarius

În momentul în care s-a făcut această curățare, la un moment dat putem cere Spiritul, energia Vărsătorului, energia Apei Cosmice, a apei divine, a Mamei Divine… o putem chema. Asta e deja de o frecvență și mai înaltă ca să ne curețe și să ne hrănească cu esența divină, cu esența Femininului Christic a structurilor noastre. În momentul ăsta punem mâna pe inimă, ne conectăm la Divinul Christic și îl chemăm. Se face în tăcere, în interiorizare, dar trebuie să o chemi în mod conștient, această energie. Să o chemi, să o vizualizezi cum vine și să aștepți. Îi creezi spațiu în care ea să vină; asta se face după ce ai făcut purificarea inițială cu apa de la izvor, de la robinet. Nu se face înainte de a face purificarea inițială, pentru că vine numai pe teren curat. Dacă e în contextul sărbătorii Bobotezei, folosește acest context, dar taina adevărată este de a chema această energie a Christosului și apa este un element feminin, deci e vorba de Femininul Christic. Deci chemi Femininul Christic sau energia feminină în inima ta și în viața ta pe Pământ. O și vizualizezi cum vine, aurie. Este de o culoare bleu și o culoare aurie, cele două împreună.

36064745_10155231915406650_7190455739532443648_n
Energia Feminină

Dana: Parcă ar fi împletite.

Ana: Și o poți de asemenea stoca în cristale pe care le ții în preajmă. Aici este foarte important ca înainte de a le stoca să le purifici bine bine bine. Și corpul tău, pe care îl imaginezi ca un cristal, îl purifici bine bine bine cu intenție, prin diverse tehnici de purificare, prin periaj al aurei, prin scuturături. Iar apoi în timp ce faci acele ritualuri cu apa obișnuită, apa care curge, cu cântecul apei. Abia la sfârșit o poți invita și stoca inclusiv în corpul tău cristalin, în toate structurile tale și poți ruga să rămână cu tine tot anul care va urma, până la următoarea Bobotează.

Dana: Deci practic întâi îți purifici, îți cureți corpul și după aceia inviți Energia Christică Feminină să vină, să binecuvinteze și să se înmagazineze cu tine.

Ana: Să te curățe, să te hrănească cu esența ta adevărată, cu ceea ce ești tu în esența ta înainte de a te întrupa, înainte de a coborî în dimensiune.

Și chiar așa și este. Mulțumim și onorăm.

Categorii Incursiuni AkashiceEtichete , , , ,

1 gând despre „Sărbătoarea Apelor în Atlantida

  1. Super! Nu am știut de această sărbătoare! Fantastic!💓😍

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close