La Șinca Veche și în diverse temple de pe teritoriul Daciei, se foloseau mult cristalele.
– Și cristalele cântau? Cum vine asta?
Uneori se pornea o cântare în încăperile cu cristale, era acolo un concert divin! Când se activau, cristalele începeau uneori să cânte. Dacă un păzitor al cristalelor intra acolo în timpul unui astfel de concert era transfigurat, era proiectat brusc în alte sfere, și de asta păzitorii cereau ghizilor cristalelor să le spună dacă pot intra sau nu, pentru că vibrația putea fi prea înaltă pentru ei.
Era o muzică așa ca o vibrație pe care o simțeai mental și corporal, o puteai chiar vizualiza! Se formau armonii, solfegii armonice, la care te puteai calibra. Pentru a putea comunica cu o vibrație trebuia să te calibrezi și să știi să vocalizezi, să faci vocalizări armonice. Cert este că înainte să lucrezi cu cristalele trebuia făcută o calibrare. Ca un diapazon…
Odată când era învățăcel, Velhar a intrat în timpul unui „concert”, fără să întrebe ghizii dacă poate intra și dacă trebuie făcută recalibrare… Și a început să îl tragă de al 3-lea ochi din cap și a plecat instant… brusc proiectat în sferele înalte…
Cristalele pot fi utilizate ca tehnologie, dar ele sunt ființe vii. Există entități care luminează și însuflețesc cristalele. Uneori se conectau îngeri la cristale, se conectau ființe înalte care veneau să facă lucrări… Și atunci cristalele cântau. Camerele cu cristale erau patronate de entitățile angelice înalte ale cristalelor și ale culorilor, erau entități evoluate și încăperile de cristale nu puteau fi folosite pentru a face rău.
– La ce foloseau vocalizele armonice?
– Era tehnica standard de conectare la cristale. Așa le activai ca să le legi la rețea. Le vibrai pe frecvența potrivită, găseai frecvența rețelei și le armonizai prin vocalize armonice. Odată ce stăpâneai acest „cânt al vibrațiilor”, puteai să creezi rețele.
Ca să faci orice, trebuia să fii pe frecvența adecvată. Și ca să găsești frecvența vocalizai până simțeai că asta e! Ai nimerit frecvența potrivită! Era ca un declic energetic și de clar-știință. Pur și simplu știai fără nici o îndoială că asta este, și atunci îți vibra corpul într-un mod special și venea claritatea și vedeai și auzeai culori! Era o chestie sinestezică. Vedeai culori și unii le puteau chiar mirosi și gusta, și îți vibra corpul.
În funcție de frecvența la care te calibrai, de asemenea mai putea să îți vuiască în urechi și puteai intra în extaz… Important era să te controlezi foarte bine în timpul unei recalibrări, altfel nu mai ajungeai unde vroiai și nu îți mai îndeplineai țelul, uitai intenția de lucru inițială. Era nevoie de o disciplină austeră tocmai din cauza orgasmelor și a tentațiilor vibratorii, ca să zic așa. Tinerii începători se lăsau cu ușurință purtați de ele… Era ca și cum te-ai îmbăta, ca o orgie senzorială… Și nu era de dorit așa ceva. Era necesară o disciplină fermă.
Informații mai detaliate despre Velhar și Atlantida găsiți la:
https://spiritdacic.blog/2018/08/10/velhar-si-cristalele-o-poveste-din-atlantida/
Spirit Dacic 