O viață de călugăr. Tăierea de legăminte

Terapeutul: Ai ajuns acolo? Spune-mi ce vezi.

Miron: Văd un bărbat. Sunt un bărbat adică.

Terapeutul: Cum se îți simți corpul – e tânăr sau bătrân?

Miron: E un bărbat tânăr…

Terapeutul: Cum se simte? Sănătos? Slăbit? Cum are corpul?

Miron: E sănătos. E bine. Înalt şi slab, brunet, faţa destul de alba (tenul), cu pomeţi proeminenţi, faţa osoasă, cu o tunsoare tip castron, ca de călugăr. E călugăr.

Terapeutul: Şi poţi să descrii ceea ce vezi în jurul lui, cum arată locul, mânăstirea respectivă?

Miron: Sunt chilii, multe chilii la rând. Simt că totul este organizat, totul e foarte strict, reguli foarte stricte… Simt rigoarea de acolo, totul este auster…

Terapeutul: Şi ce face el în majoritatea timpului? Cum decurge ziua lui? Viaţa lui? Ce face el de obicei?

Miron: E ca un robot.. cu un program foarte strict de dimineaţă… Un ritual de rugăciune după care iese la munci… Muncă fizică; orice i se dă să facă!

Terapeutul:  Cum se simte el?

Miron: E ca un robot. Crede că e bine ceea ce face, execută ordinele… îndeplineşte misiunile care i se dau, ordinele care i se dau. Crede că e pe drumul cel bun, că aşa se mântuieşte.

Terapeutul: Există persoane care să-i fie apropiate în acest context?

Miron:  Ca prietenie nu, toţi sunt la fel: nişte roboţi!

Terapeutul: Dar au un conducător?

Miron: Da, sunt mai mulţi, o ierarhie: stareţul mânăstirii – mai scund, e mai alb la ten, este mai în vârstă, şi mai sunt ajutoarele lui, care se ocupă de câte un domeniu.

Terapeutul: Şi care e relaţia cu stareţul, e ok? E strict formală?

Miron: Da, da…

Terapeutul: Hai să mergem în trecut să vedem, el de unde vine? Cum a ajuns aici? Ce împrejurări l-au determinat să aleagă viaţa asta? A avut părinţi? Cine l-a dat la mănăstire?

Miron: Informaţia este că el a avut o decepție în dragoste şi nu că l-au trimis părinţii la mănăstire.

Terapeutul: Deci nu-l retinea nimic în lume… din afara mănăstirii…

Miron: El a fost foarte dezamăgit și nu mai vroia să mai audă nimic de femei şi de asta îmbrăţişează viaţa din mănăstire…

Terapeutul: Ok… Am văzut background-ul lui… Să mergem acum în viitor… în viitorul tânărului, să vedem un moment când s-a întâmplat ceva important în mănăstire, sau în viaţa lui din mănăstire… Cum erau zilele lui? Erau ca nişte mărgele identice?

Miron: Are o încrâncenare.. a venit foarte pornit la mănăstire.

Terapeutul: Şi încrâncenarea asta, pe măsură ce a stat acolo în mănăstire, a mai disipat-o?

Miron: Da, s-a îndepărtat de ea…

Terapeutul: Şi a găsit pace? Sau poate nici nu se gândea… Era introspectiv, sau nu prea?

Miron: Era executant şi la ritualul de rugăciuni, metanii era şi dimineaţa şi seara, noaptea… era complex.. şi asta îl ţinea ocupat, îi ocupa timpul în afara muncilor fizice de peste zi. Cică “dacă asta este ceea ce mă duce spre mântuire, să o fac cât mai bine!”

Terapeutul: .. Hai să mergem acum la un moment când s-a întâmplat ceva important…

Miron: Ar trebui să caut momentul când a făcut jurămintele.

Terapeutul: Da, sigur că da… Să căutăm momentul ăsta. Să mergem la momentul în care el a făcut aceste jurăminte de călugărie… Putem să mergem în acel moment. Le-a făcut pe toate o dată, sau treptat? Le-a făcut când a intrat în mănăstire, la început?

Miron: Nu, era o perioadă de probă, de acomodare, care a durat mai mulţi ani.

Terapeutul: Vezi în spaţiu unde se afla când a făcut aceste legăminte. Unde era, era singur?

Miron: A făcut un ritual.

Terapeutul: Şi era cineva care supraveghea să vadă dacă face, dacă trece prin acele etape, nu? Dacă urmează regulile… Mai era cineva, au mai fost şi alţii care au făcut acest ritual cu depunerea de jurăminte?

Miron: Nu! Le-a făcut singur! Făceau asta pe rând, fiecare când considera că ar fi pregătit.

Terapeutul: Şi el cum se simţea când a făcut? Cum s-a simţit? Acum poţi să mergi la acel moment. N-a avut nici un regret… Sau a avut?

Miron: Mie îmi apare ca… Văd nişte cercuri care se formează în jurul lui, energetice, concentrice… ca o plasă de păianjen dinspre el spre colţurile bisericii, cumva! Sunt cercuri în jurul lui, unul de rază mai mică, unul de rază mai mare şi încă unul de rază şi mai mare şi din loc în loc, dinspre el spre biserică, văd cum e plasa, cum se construieşte plasa de păianjen… ca nişte funii.

Terapeutul: Deci s-a ancorat acolo, într-un fel. Scopul era să-l ancoreze ca să nu plece.

Miron: O, ce stare… (Plânge)

Terapeutul: Ce se întâmplă? Ce simţi?

Miron: E o tristeţe mare care se aşează pe suflet. Şi o neputinţă… Sufletul ştie asta… El nu simte, personajul…

Terapeutul: Personalitatea lui.

Miron: Da (Plânge)…E ca o greutate… Şi s-a făcut întuneric… Da, e apăsarea de asupra lui. El s-a închis în sine… e ca într-o închisoare,  e ca o cuşcă… Sufletul simţea, personalitatea nu simţea.

Terapeutul: Ok, hai să vedem… când a ajuns la sfârşitul vieţii, când i se apropia sfârşitul, cum s-a întâmplat?  Nu se poate lucra din timpul vieţii, mai ales dacă personalitatea nu este conştientă. E mult mai mare puterea de lucru dacă îl ducem în spațiul dintre vieți. Cum a murit acest om? Cam ce vârstă avea? Era bătrân, tânăr?  Cum s-a întâmplat?

Miron: A înaintat în vârstă din ce în ce şi spre sfârşit, în loc să simtă că se apropie de mântuire, adică să îşi uşureze sufletul, greutatea era din ce în ce mai mare, care îl cuprindea, nu era de linişte, de pace… Viața lui de rutină… era ceva sec…

Terapeutul: Începuse să se îndoiască că face ceea ce trebui?

Miron: Totuşi, de-a lungul vieţii a descoperit legătura cu Isus şi cu Maica Domnului. Asta l-a ţinut şi l-a dus mai departe.

Terapeutul: Dar cum a murit? De bătrâneţe… sau a avut o boală?… Vezi cum simţi… Te iei după cum simţi.. Ăsta e ghidajul… că poţi să te întrebi aşa… Şi vezi ce simţi.

Miron: A considerat că nu mai are de experimentat, de văzut…

Terapeutul: Când a murit era singur sau era cineva cu el? Colegi, adică dintre ai lui, din planul fizic…

Miron: Era singur. În sensul că nu erau colegi de-ai lui… Singur pe pat în chilie.

Terapeutul: Nu era foarte bătrân!

Miron: Nu… 60 de ani şi ceva. Părul grizonat… îi mai căzuse din păr… Mai uscăţiv… Mai cenuşiu la faţă…

Terapeutul: O stare de slăbiciune… parcă îşi pierdea din puteri…

Miron: până când stătea numai în pat, că nu mai putea să se ridice … şi… trecerea nu-i dramatică… S-a trezit dincolo! Fără smucituri, fără… Hai să vedem când s-a desprins sufletul de trup şi este în lumea cealaltă, deja a trecut dincolo. Se uită înapoi cu blândeţe şi simte tristeţe şi compasiune, cu regret pentru cei lăsaţi în urmă..

Terapeutul: Este preluat de ghizi care îl iau de subţiori, şi pe măsură ce îl îndepărtează de mânăstire el se simte mai bine, nu mai e aşa de trist. Este aşteptat. Sunt ghizii lui, care vor să discute cu el, să vorbească cu el despre viaţa lui. Este necesar să se discute ce s-a întâmplat! Să se tranşeze cumva…

Miron: Apoi simt că este supus unei energii care îi urcă vibraţia…

Terapeutul: Da, e dus la templul de vindecare şi rămâne acolo o vreme ca la tratament. E ca un pat pe care îl aşază. Încă nu pot vorbi încă cu el, că parcă are nevoie de a fi încărcat cu energie, curăţat şi stabilizat … Ca la spital…

Miron: E ca o terapie, o regenerare a sufletului cu o lumină galben-aurie. Pur şi simplu îi penetrează corpul de lumină ca să îi ridice vibraţia. Să îi ridice vibraţia, să îl cureţe… să-i şteargă din…

Terapeutul: …din ce adusese cu el.

Miron: Regenerare, ăsta este cuvântul!

Terapeutul: Okay. Şi rămâne aici cât are nevoie, cât va avea nevoie… Şi în această perioadă el nu comunică, el doar stă şi se reface. Şi pe măsură ce se simte mai bine și mai odihnit, este gata să meargă în sala de revizie.

Miron: Daa… Dar aici i se şterg nişte informaţii de durere… de suferinţă… I se şterg nişte informaţii!

Terapeutul: Da, i se şterg acele imprimări din ultima viaţă, tot ce se poate face la nivel eteric, la nivelul corpurilor de lumină, corpurilor subtile… Aici este ca un fel de urgenţe… Era urgent să primească asta!

Şi când el şi-a mai revenit, când era mai în putere, chiar el hotărăşte: “ok, gata, a venit vremea să merg la sala de discutare/îndrumare.” Se ridică din pat şi iese chiar el din acea încăpere de lumină, şi este aşteptat de ghizi. Este aşteptat de ghizii de lumină. Tot timpul el era ţinut sub supraveghere, să se vadă ce face. Şi îl iau şi îl duc în sala despre care am zis – care era ovală! E o masă acolo. Se aşează la masă… Are nevoie să discute despre moartea lui…. o trecere în revistă: ce a făcut bine, ce nu a făcut bine…

Miron: Eu mă apropii de masă. De partea cealaltă de masă, sunt ghizii mei care m-au adus. În mijlocul mesei se formează ca o hologramă şi se derulează viaţa.

Terapeutul: Da. Şi pe măsură ce se derulează îţi vin înţelegeri… îţi vin înțelegeri… pe măsură ce se derulează te ajută. De fapt e sufletul tău care face trecerea în revistă! Ceilaţi numai te ajută ca să înţelegi. Îţi pun întrebări, îţi spun unele propoziţii care au sens pentru tine.

Miron: Văd punctele cheie din această viaţă… Nişte noduri, dacă pot să le spun aşa… Puncte cheie. Și mai văd legământul de castitate. Îmi dă o stare de furie, de nelinişte, de neputinţă, acest jurământ . Este făcut mai demult, nu e de acum… E din multe alte vieţi…  Nu mi-a adus pace, bucurie, fericire… nu mi-a adus…

Terapeutul: Deci tu nu ai făcut decât să repeţi un tipar care era deja întipărit!

Miron: Da! La care am adăugat! L-am reîntărit în viața asta de călugăr! Tiparul ăsta, încrengătura asta… Din multe vieţi… Pre-o-tea-săă… Dacia… într-o altă viaţă văd ceva legat de cristale… Atlantida – preot/preoteasă…

Terapeutul: Oookay… roagă-i să..

Miron: Eu cred că e de mai demult, dinainte de Terra.

Terapeutul: Dar, pe măsura peregrinărilor noastre, am fost în diverse ordine de “mănăstiri” ca să le zicem așa… cel puţin cele pe care le-am văzut eu când am lucrat alte dăţi erau doar nişte organizaţii de control, nu erau mănăstiri, că nu era lumină acolo!

Cheamă-i te rog pe pe ghizii tăi și spune-le că te-ai săturat să repeți acest tipar și simți că bați pasul pe loc.

Miron: Mă puteţi ajuta, mă puteţi îndruma, ghida? Vreau să mai experimentez şi altceva. Vreau să mă dezleg! Cum se poate face asta? Cum?

Terapeutul: Îl chemăm acum pe Sinele tău Înalt și îl rugăm să te ajute să ai și ultimele înțelegeri legate de tiparul ăsta.

Miron: Doamne, ajută-mă să înţeleg tot ce este de înţeles din toată treaba asta.

Terapeutul:  Ești dus acum într-o sală mai mare unde sunt mulţi oameni, mulţi ca tine, nu numai tu. Şi spre uimirea ta sunt mulţi colegi pe care îi cunoşti de multe vieţi, aţi fost împreună multe vieţi.

Ţi se explică… mai bine zis tu ştii… îţi vine informaţia sub forma de a şti… de a şti că toţi aveţi aceeaşi problemă, aţi venit la vindecare şi pentru eficienţă acum v-aţi adunat toţi la un loc.

Sala e ca o catedrală, e o sală mare cu stâlpi înalţi, pătrăţoşi. Arată ca o catedrală cu scaune, ca la catolici. Şi toţi sunteţi aşezaţi cu faţa spre un fel de amvon… eu un fel de podium… un fel de altar. Ha… Ha… Cine apare pe altar? Apare Maica, însoțită de Arhangheli.

Vi se spune că toţi, toţi care sunteţi adunaţi aici, toţi aveţi opţiunea de a termina cu aceste tipare, cu aceste legături care vă opresc din evoluţia voastră sufletească, toţi aveţi acelaşi ţel.

Cereţi: „Doamne, ajută-ne că atâtea vieţi am dus după noi astea! Ne e dor de Tine, Doamne să primim lumină şi asta ne împiedică să primim, că ne leagă… Suntem ca nişte pungi legate şi nu ne putem deschide destul ca să primim lumina Ta! Am fost manipulaţi şi am ţinut aceste legături, chiar noi ni le-am pus, chiar noi ne-am legat.”

Miron: (Plânge împreună cu terapeutul) Şi tu eşti acolo. Şi tu te rogi..

Terapeutul: Da. La un moment dat se petrece ceva… E ca un roi de albine, nişte albine de lumină care vin şi taie aceste legături. Sunt de la Iisus. Pur şi simplu le consumă. Vezi cum aceste „funii” se topesc din interior, ceea ce înseamnă că aceste albine le consumă.

Miron: Este şi Mihail cu Sabia sa de Lumină.

Terapeutul: Şi Mihail taie, legăturile astea sunt din alte vieţi. Intonează: uuuuuuuuuuu

Miron: …pentru toţi fraţii din lumină, care sunt şi ei înlănţuiţi…

Terapeutul: …şi pentru eficienţă ne-au adus pe toţi la un loc, că vine vremea când este nevoie de noi la altă capacitate şi pentru că am cerut, pentru că am cerut!

Şi vibraţia acestei „catedrale” – ca să zic aşa, creşte din ce în ce. Ştii cum e? Albinele acelea sunt din ce în ce mai multe. Toată catedrala este plină de albinuţe aurii de la Iisus, din Sferele Superioare şi pe măsură ce ele se înmulţesc creşte vibraţia, vibrează mai tare. Ta ta ta ta ta … ti ti ti ti … iiiiiiii (Cântă).

Miron: Doamne Iisuse Cristoase, miluieşte-mă!

EU SUNT CEL CE AM FOST! EU SUNT CEL CE SUNT! EU SUNT CEL CE VOI FI! Rugăm pe Arhanghelul Mihail împreună cu echipa sa să opereze în continuare pe toate legăturile noastre curente care opresc exprimarea potenţialului nostru divin.

Legămintele acestea noi deja le-am curăţat la nivel de suflet, ele să fie curăţate şi la nivel de manifestare, la nivel de capacitate de a manifesta lumină. Fie ca această conştiinţă a ceea ce suntem şi a scopului nostru înalt să fie reactivate în conştiinţa noastră umană astfel încât să servească şi minţii noastre umane. Şi aşa să fie! Şi aşa şi este!

Miron: ŞI AŞA ESTE! Mulţumim, mulţumim, mulţumim!

Terapeutul: Lucrarea este făcută, stabilită, fixată şi revenim încet în corpurile noastre.