Poveste pe lună 1 – Depozitul de suflete

Oftat de relaxare…

Coborâm pe scara în spirală, coborâm și ajungem la un tunel, străbatem tunelul și ajungem în locul din natură, în locul favorit din natură. Și mergem pe o câmpie, pe un podiș muntos și ajungem la niște munți… și intrăm într-unul din ei, care este de cleștar și are ușa deschisă. Intrăm cu respect și reverență, pentru că acest munte de cleștar este intrarea în Cronica Akashică…

Iată că în dreapta ne așteaptă o încăpere, doar că de data asta avem destul de mult de mers și destul de multe uși de trecut până ajungem la ea, căci e mai în fund și o luăm pe un coridor la dreapta, apoi o luăm spre stânga… E aproape ca un labirint… nu chiar labirint, dar e oarecum îmbârligat… În stânga e o încăpere specială în care intrăm și e noapte, e lună… Vedem o apă, un lac luminat de lună. Prezența lunii atât de copleșitor de puternică că nici nu pot privi în sus. O simt apăsătoare, invazivă, luminătoare… Îl chem pe Sinele meu Înalt să se suprapună peste mine ca și cum aș fi într-un canal de lumină și de energie, și să îmi ofere protecție. Acum îl văd cum s-a pus peste mine. (Cântă). Și a mai venit ceva, a venit o prezență șamanică, care are mare putere și înțelepciune și de care voi avea nevoie în această călătorie. Mulțumesc!

Și iată că razele lunii încep să mă ridice în sus și e ca și cum o parte din mine se ridică la lună și ajunge pe lună… și este în lumea astrală, aceasta e informația. Și văd o clădire de beton ca un oraș, o clădire enormă cu foarte multe încăperi, ca un stup, mai bine zis… Această clădire are un singur etaj și sunt foarte multe încăperi pătrățoase… Pereții sunt extraordinar de groși. Această clădire a fost folosită nu pentru locuit, ci este un fel de tehnologie… În încăperi sunt adunate suflete. Par a fi sufletele morților, ale celor care au murit de pe Pământ, dar continuă a fi vii ca suflet. Dar iată că sunt și sufletele celor care sunt vii pe Pământ, dar care au făcut anumite greșeli, adică dezalinieri, adică alegeri greșite… adică s-au lăsat deschiși către influențe nefaste care i-au făcut să piardă sufletul sau să se lase posedați, sau să se lase furați de suflet și ceea ce a ajuns aici, pe lună, este nu partea de suflet care li s-a furat, ci partea de suflet care a rămas, fiind dereglată. Sunt oameni rătăciți, acesta este cuvântul.

Atracția lunii e foarte mare, este magnetică… și vezi cum practic în aceste încăperi sufletele lor sunt lipite prin magnetismul lunar, parcă ar fi grele ca plumbul și sunt colecționate sau așezate după anumite criterii. Pare a exista o inteligență ordonatoare care le așază, care le distribuie în aceste încăperi. Sunt colecționate pe categorii, după vechimea lor, care se referă nu atât la vechimea sufletului ca atare, ci de când stau aici, de când au ajuns, pe epoci, pe perioade.

Sunt multe suflete de la persoane jertfite în timpul războaielor galactice, care stau aici de enorm de mult timp, lipite aici ca pentru totdeauna. O parte din ele a început să se dezintegreze, precum mineralele, ca un fel de gel zemos… au început să  involueze, să coboare în lumea mineralelor, de când stau aici. E vorba de milioane de ani de când sunt blocate…. Oricum de foarte mult timp… Sunt energii blocate…

Este un fel de nebunie, de tristețe, de stagnare… dacă îți închipui o figură cu ochi de sticlă pierdută într-o rătăcire precum nebunia… Cuvântul lunatic îmi vine în minte, pare a exprima foarte bine genul de suflete care sunt prinse aici. Lunatic, lunatic, lunatic! Numai că sunt foarte mulți din aceștia, e foarte… Era să spun durere, dar nu știu dacă e atât de potrivit cuvântul, în sensul că e un fel de rătăcire a minții în care nu mai simți durere, e un fel de amorțeală combinată cu apatie, un fel de suspendare a vieții și a vitalității, de stagnare, de încetinire.

Ei, și de ce mi se arată asta? Pentru că o bucată de suflet din mine este aici. Cum a ajuns aici sună îngrozitor și chiar este… Stă de atât de mult timp aici încât e pe cale să se descompună, cum spuneam de acele suflete care devin ca mineralele… și e ca un fel de gel mlăștinos, greu ca plumbul și nu își amintește, nu își amintește nimic, nu mai știe cine e, nu mai știe deloc cine e, așa cum o piatră nu știe cine e sau pământul…. (oftat).

Cum s-a întâmplat asta? Îmi vine un cuvânt… Maldek. E suflet de la distrugerea planetei Maldek! A fost o explozie nucleară care a distrus planeta Maldek. E normal ca cei care au fost prinși în acest fel de explozie să aibă repercursiuni asupra sufletului.

Acum întrebarea e cum a ajuns sufletul meu aici, pe lună? Răspunsul e că nu e numaidecât sufletul meu, adică al persoanei care a fost atunci, că e un fel de suflet care a fost combinat cu al mai multor oameni. E ca și cum stricăciunea produsă supra sufletului de acea explozie a fost atât de mare încât tuturor celor care au trăit atunci li s-au amestecat sufletele… și cumva au devenit ca o supă de suflete comună.

S-ar putea merge pe urma traumei de pe Maldek, dacă dorim… Dar povestea e lungă și acum nu ne putem întoarce să vedem toată cronica poveștii de pe Maldek, ne-ar deturna de la scopul urmărit acum, ar trebui o călătorie separată numai pentru asta. Destul doar de spus că da, de pe Maldek este acest suflet!

Există speranță pentru el pentru a fi reabilitat, și acum, în acest moment, se poate face ceva, poate fi eliberat… Iată, arcturienii s-au oferit cu tehnologia lor… medicii arcturieni și alte ființe, vindecători și oameni de știință din Consiliul Galactic, din… Nici nu știu cum se cheamă organizațiile lor, dar s-au oferit ca să ajute ca aceste suflete să fie reabilitate și reintegrate. Întrucât stau de destul timp acolo pe lună, acea energie a sufletului e blocată acolo, nu servește la nimic, nu face nimic pentru evoluție. Chemăm Flacăra Albastră a Arhanghelului Mihail, de fapt protocolul este deja stabilit…. și lăsăm flacăra albastră să lucreze, să curețe și să taie și să extirpe negativitatea în sensul de a fi lunatic, și durerea și panica și toate amintirile nefaste și mai ales programările nefaste posibile și se face un canal al sufletului, care este curățat de Flacăra Albastră și începe să fie atras, atras, atras… la Steaua Sufletului.

Ta ta ta ta ta ta ta….

Ta ta ta ta ta ta ta….

Ta ta ta ta ta ta ta….

Shhhhhhhhhh…………….

Vedem cum Arhangelul Mihail și medicii, oamenii de știință lucrează astfel încât sufletul să fie pe cât posibil despărțit de ceilalți tovarăși ai mei care au pierit pe Maldek.

Vedem informația de uriaș, informația de umanoid, și trăsături de pisică, ochi de pisică. Foarte inteligente acele ființe, de o extraordinară capacitate energetică și mentală pe care împrejurările i-au răpus, mult mai evoluați decât pământenii actuali. Acuma… nu toți oamenii de pe Maldek arătau așa. Aceasta era o zonă cu oameni pisică.

Shhhhhhhhhh……………

Dacă mă conectez la ei, sentimentul este de optimism, de puterea de a face… tinerețe. Par a fi mult mai tânăr energici decât suntem noi, pământenii, capacitatea de a face era mult mai pronunțată la noi decât la pământeni, unde sunt atâtea îngrădiri.

Erau tineri și activi… (plâns)… și toată lumea lor, civilizația lor era tot așa, tot astfel, doar că erau prinși într-un angrenaj mult mai mare, care s-a distrus din cauza unor influențe multiple exterioare, care nu țineau de ei.

A fost o catastrofă uriașă ca acea planetă să fie distrusă. Dar acum a venit vremea ca acest suflet, după ce a fost păstrat îndelung, să fie recuperat de pe lună. (Oftează).

Am putea spune că s-a uitat de acest suflet, s-a uitat de aceste suflete din acest depozit de pe lună….

A stat atât de mult aici… încât a început de-acum să se dezintegreze… sau în orice caz, în momentul de față, dacă nu mai e folosit își va pierde capacitatea de a mai putea fi folosit… de asta este dat acum, înapoiat acum acolo unde aparține el de fapt și de drept, întrucât oricum nu va mai putea fi folosit la nimic, de nimeni. Și sunt deschise și dezafectate depozitele de către responsabilii de pe lună… unde sufletele erau ținute ca un fel de rezervă sau baterie de energie (de către ființe lipsite de compasiune)… Dar s-a uitat de această rezervă și nu a mai fost folosită….

va urma

………………………………….

Pentru o mai bună înțelegere a efectelor radiației nucleare asupra sufletului, inserăm în continuare un fragment din Învățături din Triunghiul Sacru, de David K. Miller. (Informațiile sunt aduse de maeștrii arcturieni.)

Întrebare: Am vrea să știm mai multe despre expunerea la radiații pe o perioadă lungă de timp.

Răspuns: Sunt foarte dăunătoare, dar nu e același lucru ca atunci când ești expus la șocul propriu-zis al exploziei. În cazul expunerii prelungite are loc o eliberare treptată a particulelor care te poate îmbolnăvi de leucemie și te poate omorî. La nivelul sufletului, așa ceva se poate procesa. Eu vorbesc despre nanosecunda exploziei și descărcarea instantanee de energie atomică. Există un pericol real pentru această dimensiune din cauza unor astfel de explozii. Expunerea înceată nu are efect de ștergere. Există mai multe feluri de antidot pe care această planetă le va descoperi, pentru boala radiației și pentru curățarea mediului înconjurător.

Întrebare: Explozia propriu-zisă ne poate anihila esența?

Răspuns: Da, sau în cel mai bun caz o dă înapoi considerabil. Imaginați-vă că urcați pe scara evoluției și deodată sunteți aruncați înapoi ca specie și ca suflet. Se închid contactele cu alte dimensiuni și coridoarele.

Întrebare: Se poate împiedica închiderea dimensiunilor din cauza exploziilor nucleare?

Răspuns: Din cauza asta s-au grăbit atâția extratereștri să vină aici. Din cauza asta sunt disponibili atâția maeștri ca Sananda și Arhanghelul Mihail. Trebuie să educăm oamenii, pentru că merg pe un drum periculos care are ramificații spirituale grave. În încarnările voastre e posibil să fi făcut ceva greșit și a trebuit să faceți față lecțiilor karmice. Imaginați-vă karma care însoțește declanșarea unei bombe nucleare! Vă puteți imagina așa ceva? O asemenea karmă nu se curăță probabil nici într-o mie de vieți.

Există modalități de protejare și de prevenire a stricăciunilor, sau de reparare a lor până la un anumit punct. Există mulți factori necunoscuți când ne apropiem de ideea anihilării sufletului. Putem compara asta cu ideea de prăbușire a unei stele în antimaterie. Prin experimentarea unei explozii nucleare poți intra într-o confuzie totală; are loc o dezagregare haotică a celulelor tale (nu numai celulele corpului fizic, ci și celulele gândului). Amintiți-vă – am spus că gândul este esența voastră. Gândurile se pot dispersa. Cum se vor mai asambla ele într-un întreg organizat și coerent? Închipuiți-vă un borcan plin cu nisip, care are un strat de sare în vârf. Mai rămâne sarea deasupra dacă zgâlțâi borcanul? Nu mai rămâne. De câte ori trebuie să zgâlțâi borcanul ca să faci sarea să se ridice din nou? Are cineva vreo idee?

Spiritul vostru s-a manifestat pe această planetă. Imaginați-vă că energia voastră este ca sarea din borcan. Apoi sunteți expuși bombei și structurile voastre se amestecă și intră în confuzie totală. Este o analogie destul de exactă.

Nu spun că veți fi expuși personal la radiațiile bombelor nucleare. Spun doar că există pericolul unor astfel de explozii. Asta explică de ce noi și atâția alți extratereștri am venit aici, la planeta voastră. Pentru că voi nu știți cu ce vă jucați și ce efecte poate să aibă joaca voastră. Bombele mari produc o descărcare de energie uriașă. Pământul poate absorbi cea mai mare parte a energiei din bombele mici. Îi vine foarte greu să facă asta, dar o poate face. Bombele mari propagă unde de șoc uriașe prin dimensiuni. Există coridoare deschise între dimensiuni. Acestea se pot închide. Ce se întâmplă dacă se închid coridoarele? Ce se întâmplă cu evoluția vieții?

Ne aflăm într-o fază de expansiune a universului. După calculele noastre am ajuns cam la o treime din ciclul de expansiune – aproximativ 11,8 miliarde de ani. Profesorii noștri ne spun că atunci când are loc acest tip de distrugere nucleară fără protecție, este posibil ca în ciclul acesta de expansiune să nu mai reușești să recuperezi avansul pierdut (până la colapsul final)! Abia în ciclul următor de expansiune, de 30 de miliarde de ani, va putea sarea din vârful borcanului să se reformuleze. Nu vă recomand o asemenea amânare.

Întrebare: Ce s-a întâmplat cu oamenii de la Hiroșima?

Răspuns: Unii au primit compensații speciale. Unii au beneficiat de intervențiile îngerilor care erau acolo să îi salveze. Dar cea mai mare parte din victime au fost anihilate. Nu au existat suficiente resurse ca să salvăm mai mulți. Vă imaginați ce karmă au acum cei care au declanșat bomba.

Întrebare: Ajutați-ne să înțelegem efectul deflagrației nucleare asupra dimensiunilor a patra și a cincea.

Răspuns: „Ce e sus e și jos”. Vine un val masiv de distrugere care distruge coridoarele dintre dimensiuni și chiar dimensiunile, care distruge toată munca făcută în decurs de eoni. Sunt afectate coridoarele timpului și continuumul spațiu-timp. Toate dimensiunile sunt interconectate. Credeți poate că dacă vă înălțați în dimensiunea a cincea, dimensiunea a treia nu mai are nici un rost. Pentru mulți oameni asta poate fi adevărat. În realitate dimensiunea a treia afectează dimensiunea a cincea. Distrugerea de aici produce un val de haos care nu afectează numai dimensiunea a treia. Dimensiunile sunt întrețesute.

Noi suntem destul de departe de voi ca să nu fim afectați. Am văzut planete întregi care s-au autodistrus. Am fost martori și la o intervenție spirituală. În urma unor asemenea conflagrații vă puteți pierde liberul arbitru. Profesorii care supraveghează dezvoltarea Pământului pot fi implicați karmic fiindcă au ratat prevenirea acestor distrugeri. O conflagrație destul de mare poate crea haos pe roata karmică. Multe ființe sunt atașate în roata karmică prin ciclul reîncarnărilor. Multe ființe evoluate, din dimensiunile superioare, lucrează cu ființele mai mici, ca să le ajute să evolueze. Această colaborare se poate întrerupe brusc atunci când are loc o deflagrație.