Luna și Zonar – Povestea Vindecării Masculinului și Femininului

Vedem o uşă întredeschisă. Intrăm în Cronicile Akashice. Ni se arată o cărare care duce în pădure. E la apus şi pe pământ sunt plante: seamănă cu crinii, sunt orhidee, nişte plante  luxuriante, dar totuşi nu e în junglă. Mergem prin această pădure, trecem printre stânci, printre ierburi, traversăm un pârâu cu pietre şi ajungem într-un loc unde sunt pitici. Piticii au în păstrare nişte cristale, pe care le păstrează în frunze. Frunzele sunt vii și verzi, nu sunt uscate. Piticii ne poftesc să stăm în cercul lor şi scot un cristal special pentru noi. În acest cristal este o poveste vindecătoare.

Piticul ne dă un cristal, îl ţine în faţa noastră cu mâinile întinse, desface frunzele şi privim în cristal. Şi pe măsură ce privim în cristal, cristalul se face mai mare şi apare în el un triunghi, iar în triunghi vedem o poveste. Vedem întâi ca în ceaţă, apoi ceaţa se risipeşte şi vedem un om – Regele, care este tatăl unei fetiţe. Alături este regina, mama fetiței, o femeie blândă.

Fetiţa se numește Luna și are cam cinci anişori ca vârstă, are zulufi, şi este singurul copil al regelui şi reginei. Ea trăieşte o viaţă ca de poveste. Informaţia care vine este că ei trăiesc în Regatul Zânelor. Ea nu e din lumea oamenilor, ci din lumea zânelor.

Regele și regina trăiau fericiți şi îşi iubeau foarte mult fetiţa. Şi într-o zi au oaspeţi, vin nişte străini, pentru care ei organizeză o masă. Şi printre aceşti străini este şi un diplomat, un călător, un bărbat cam la 30 de ani – aşa arată… Are câţiva însoţitori.

Acest bărbat, pe nume Zonar, nu este cu inima deschisă, are planuri ascunse, dar nimeni nu îl ştie, cu atât mai puţin regele şi regina, care îi dau toată fala, toată cinstea. Asta nu înseamnă că nu este de familie aleasă, că nu are onoruri, rang social… clasă socială…

Acest om are de gând să fure fetiţa, sau să o facă dependentă de el. Şi într-o zi pândeşte fetiţa, locul unde se joacă fetiţa – cum am spus, avea numai vreo 5 anişori… şi intră în joc cu ea, într-un fel ca pedofilii… Se comportă cu ea ca şi cum ar fi o femeie, nu aşa micuţă… Era mentalist şi îi plantează în cap gânduri de femeie, nu de fetiţă, şi o priveşte într-un mod care pătrunde adânc în sufletul ei… într-un mod informat cu energie sexuală. Şi lasă o amprentă în cartea sufletului ei, astfel încât atunci când ea va fi mare, să dorească să devină femeia sa. O programează practic pentru asta, iar tatăl şi mama fetiţei nu ştiu nimic. Înscrie în ea un program de hipnoză, care se va declanşa ulterior.

Uite aşa anii trec, şi după o vreme Zonar îşi face iar apariţia, cu intenția de a deveni moştenitorul regatului, pentru că regele și regina aveau ca unic moştenitor fetiţa. Ea creşte şi devine femeie şi când vine acest om, îi cade pleaşcă… cum ar veni, fiind preprogramată. Şi nimeni nu ştie, nimeni nu bănuieşte, decât o bătrână înţeleaptă, o vrăjitoare, care a văzut totul în globul de cristal.

Bătrâna s-a gândit: ce să facă?! Dacă le-ar fi spus regelui și reginei, le-ar fi stricat pacea și ar fi putut da naştere unui război… ar fi putut naşte o dezordine generală… Ar fi făcut mai mult rău decât bine. Şi atunci s-a hotărât să vorbească cu prințesa, care era o femeie tânără acum. A luat-o la ea.

Această vrăjitoare bună, o magiciană am putea spune (pentru că termenul de vrăjitoare are conotaţii negative) fusese doica reginei. Fusese mai mult decât doică, fusese chiar învăţătoarea reginei, şi acum se retrăsese în umbră. I-a amintit reginei că aveau o înțelegere – ca atunci când fetiţa va ajunge mare, bătrâna să devină învăţătoarea ei. Regina spus:

– Ok, pe mine m-ai servit foarte bine, am avut o viaţă împlinită cu regele, zice, şi acum dacă o poţi ajuta şi pe fiica mea să trăiască atât de bine şi împlinitor cum am trăit eu cu înţelepciunea ta, cu sfaturile tale, sigur că eu accept! Accept să îi fii învăţătoare fiicei mele, ba chiar îți mulțumesc!

Şi bătrâna, prin pilde şi prin poveşti, încet-încet, a făcut-o pe fată să înţeleagă, să intuiască ce s-a întâmplat. I-a spus așa:

– Uite ce s-a întâmplat, acest bărbat te-a hipnotizat. Şi i-a arătat în globul de cristal tot, tot, tot ce s-a întâmplat.

Acuma care a fost reacţia fetei – ea a privit în acel bărbat, şi a văzut în el un mare potenţial. A văzut în el tot ceea ce şi-ar fi putut dori, dar exista şi un întuneric care putea distruge totul. Exista un întuneric de control, de dominare care ar fi putut distruge regatul.

S-a gândit, apoi a privit în jur şi a văzut o lume plină de tineri care de care mai atrăgători. Dar nici unul nu avea complexitatea, nu avea potenţialul bărbatului care intervenise în viaţa ei în mod necinstit. Cumva, ea a văzut în el un potenţial uriaş, dar i-a văzut şi umbra. Şi s-a hotărât să se dedice lui în cunoştinţă de cauză.

Şi când Zonar a venit să ia ceea ce fusese programat, Luna a zis:

– DA! Dar înainte să ne căsătorim, vreau să petrecem o noapte împreună.

Şi au făcut dragoste şi s-au unit… Dar în noaptea aceea, după ce el a adormit, ea s-a apropiat şi i-a luat cristalul de la gât… că el avea un cristal, avea o piatră pe care o pusese alături atunci când s-au iubit. Dar ea l-a luat şi l-a dus bătrânei, şi împreună au văzut o poveste în cristal. Au văzut că de fapt şi bărbatul fusese, la rândul lui, programat, influenţat, că nu era liber. Nici Zonar nu mai era cu totul el (cu suflet suveran și liber arbitru), ci fusese hipnotizat şi el, fusese programat de către o vrăjitoare rea.

Atunci Luna s-a rugat la Sinele Înalt al lui Zonar. L-a rugat să intervină şi să-l facă pe Zonar să se trezească. Şi a luat cristalul (avea de ales dacă să îl distrugă sau nu), dar ea în loc să îl distrugă, l-a oferit Soarelui şi Lunii. Și la îndrumarea Sinelui Înalt, a făcut cu cristalul lui Zonar un ritual atât de puternic, încât engramele din el s-au retras, și au fost scoase din bărbat. Ritualul nu a făcut decât să îi redea liberul arbitru bărbatului, care urma să aleagă ce va face.

Şi a doua zi când Zonar s-a trezit, Luna l-a luat de mână şi l-a dus la o apă curgătoare. Şi la apa aceea i-a spus:

– Uită-te în apă!

În apa aceea era cristalul. El s-a uitat în apă cam tehui și a spus:

– Ăsta e cristalul meu! Ce ai făcut cu el?

– Uită-te în apă.

Şi când el s-a uitat în apa de deasupra cristalului, căci cristalul era în apă curgătoare limpede, a văzut şi el cum fusese programat în tinereţe de către un spirit al discordiei, al zâzaniei, care intrase în cineva în apropierea locuinţei sale de atunci. Când a văzut asta s-a mirat, şi şi-a amintit de un vis din copilărie care îl bântuise – și-a amintit că în copilărie visase în mod repetat acel spirit.

Apoi Luna a rugat cristalul, şi cristalul le-a arătat cum a hipnotizat-o bărbatul pe ea şi a programat-o, în copilărie. Atunci i-a spus lui Zonar:

– Iată cum amândoi dormeam în viaţă… nu eram treji. Nu aveam liberul arbitru. Rămâne la latitudinea noastră să decidem ce vom face. Tu pentru ce doreai să te căsătoreşti cu mine? Era pentru ca să îmi iei regatul.

Şi ce dorea să facă acest spirit (era spiritul unui vrăjitor rău care fusese ministru în viața sa și avusese multă putere), ce dorea el să facă…. cu regatul meu? Dorea să manipuleze, să controleze în scopurile lui, pentru servirea de sine, nu pentru binele celor din regat şi desigur, nici pentru cei de pe pământurile tale. Dar iată, acum ştim totul și putem alege ce vom face.

Ne putem despărţi, sau – a spus ea şi l-a luat de umeri şi l-a privit în faţă – putem să ne unim în mod conștient, şi împreună să zidim ceva frumos. Poate fi o uniune între ținuturile noastre, în pace şi armonie. Eu am avut ajutoare care mi-au arătat adevărul ascuns. Eu am vrut să te trezesc pe tine pentru ca tu să alegi în cunoştinţă de cauză ceea ce doreşti să faci. Respect alegerea ta.

– Dar alegerea ta care este? a întrebat Zonar.

– Alegerea mea depinde de alegerea ta. Eu te aleg pe tine! a spus ea. Dar alegerea aceasta este valabilă numai dacă şi tu mă alegi pe mine. Și Luna s-a plecat în faţa lui, oferindu-i spațiu, cu respect. Părinţii mei nu ştiu că noi am petrecut o noapte împreună. Ne putem retrage ca şi cum nu ar fi fost nimic! spuse ea ridicând din umeri, și zâmbi.

Dar bărbatul era foarte nehotărât. De unde până atunci totul fusese simplu şi limpede pentru el, venise momentul deciziilor personale, al responsabilităţii personale şi al responsabilizării, şi i se părea că a pierdut ceva, în sensul că nu mai avea un țel dinainte stabilit. Era ca şi cum s-ar fi aflat suspendat în gol. Și în loc să fie fericit, i se părea că a pierdut ceva.

Prinţesa a intuit ce se întâmpla în el, şi i-a spus:

– Sunt gata să te iubesc, dar dacă asta îţi îngrădeşte libertatea, te las liber. Tu nu ai mai fost liber niciodată şi nu ştii ce este libertatea. Încă din copilărie ai fost îngrădit. Du-te în pădure şi stai în singurătate, ca să te lămureşti ce vrei să faci în viață.

Zonar se simţea ca un tânăr în sensul de a fi devenit imatur, ca şi când nu îşi putea asuma responsabilitatea vârstei… era confuz, ca şi cum i se luase puterea în copilărie şi nu şi-o mai putea regăsi.

S-a hotărât să se ducă pe munte în izolare, într-un fel de vision quest. Pe munte a postit și s-a rugat. Şi a stat pe vârful muntelui. Dar simţea o tristeţe foarte mare, ca şi cum stătea să moară. Avea un fel de criză de valori. Se gândea că tot ce îşi dorise în viaţă era o programare impusă de altcineva. Şi îşi dădea seama că ceea ce ani de-a rândul, decenii chiar, se străduise să adune, toate lucrurile pe care se străduise să le facă, nu erau de la el, nu erau pentru el. Simţea un gol mare în suflet. De asemenea îşi dădea seama că nu iubise niciodată. Femeia asta putea fi a lui, dar nu simţea că o iubeşte. De fapt nu simţea nimic. Era ca amorţit în interior.

Şi a stat acolo zile şi zile la rând… A postit… Nu a consumat decât apă şi mai avea nişte mere pădureţe şi nişte uscături – ciuperci şi fructe, pe care le mai sugea.

Şi a stat aşa mult… Și la un moment dat a ieşit din trup şi a mers în trecut. Adică Spiritul a vrut să îi arate ce trebuia să afle din trecut: pe mama sa şi tatăl său. Mama sa era o copilă şi tatăl său era un bărbat mai în vârstă… cam de vârsta lui. Şi… a văzut că uniunea dintre părinţii lui a fost… silită… în sensul că tatăl lui a violat-o pe mama lui. I-a înfrânt liberul arbitru, a fost un viol, în urma căruia a fost el conceput.

Pur şi simplu a avut o viziune în care a văzut asta şi s-a văzut pe sine ca rezultat al acestei uniuni. În acea societate era o ruşine să rămâi însărcinată fără să fii căsătorită, şi mama lui a fost obligată să se căsătorească cu tatăl lui…. și a devenit femeia lui, fără respectarea liberului arbitru.

Zonar şi-a revenit din transă şi se simţea trist și foarte vinovat, simțea revoltă și silă. Şi-a amintit că în copilărie de multe ori umbla stingher şi trist… De multe ori avea sentimentul de vinovăţie, fără a ști de ce… Şi acum îşi dădea seama că era de la mama, care se simţea vinovată faţă de comunitatea ei, şi de la tata, care nu se simţea vinovat, dar imprimase vină la cei din jur. Apoi s-a gândit la toate distorsiunile din ducat (era duce). Şi şi-a dat seama că ceea ce doreşte el să facă în această viață, este să fie un conducător înţelept, care să respecte femininul şi să nu facă abuzuri. A hotărât ca din acel moment să cultive în viața sa înţelepciunea.

S-a întors la prinţesă, şi i-a spus:

– Luna, vreau să construim împreună o lume de echilibru! Apoi s-au îmbrățișat.

Şi împreună s-au prezentat Regelui şi Reginei. S-au căsătorit, iar rezultatul a fost o lume de echilibru şi înţelepciune. Au decis să facă împreună o meditaţie în care să meargă la Flacăra Pasiunii, pentru că totul fusese prea calculat şi prea înţelept între ei. Pentru că toată abordarea acestei căsnicii a fost prea ca de bătrâni concepută, au vrut să găsească focul pasiunii şi să îl exploreze.

Au plecat în pădure, într-o lună de miere unde au întâlnit spiritele naturii (devele şi panii) care i-au învăţat despre iubirea dionisiacă, iubirea pasională şi iubirea de toate felurile. Au învăţat-o împreună şi i-au experimentat toate faţetele.

Abia după ce au experimentat toate faţetele iubirii, au revenit acasă cu experienţa şi înţelepciunea adunată. Şi au pus totul în cristalul lui. Şi cristalul acela era pe pernă între ei când dormeau, și toate faţetele de experienţă şi înţelepciune au fost integrate conştient şi armonios, în viaţa lor. Şi când s-au născut copiii lor, le-au transmis aceste daruri ca moştenire: unificarea tuturor vârstelor experienţiale ale iubirii de toate felurile – de la iubirea infantilă la iubirea adolescentină, la iubirea pasională, la iubirea romantică, apoi la iubirea înţeleaptă, iubirea părintească şi chiar iubirea regelui înţelept şi a reginei drepte.

Au avut șapte copii, băieţi şi fete, fiecare la fel de armonizat ca părinţii. Acești copii au devenit mai târziu un exemplu de înţelepciune şi armonie în regat. Trupurile și mințile copiilor lor erau atât de armonioase şi sănătos întocmite, încât locul unde locuiau a ajuns un loc de vindecare, și copiii lor au devenit învăţători spirituali. O parte din copii s-au retras în pădure la munte și trăiau în natură cu devele şi cu panii, şi ştiau să vindece boli, dar mai ales dizarmonia dintre bărbat şi femeie, dintre Masculin și Feminin ştiau cum s-o abordeze.

Așa s-a sfârșit această poveste din cristal, pe care ne-au arătat-o piticii.

Ne aflăm din nou în poiană, am privit în acel cristal acoperit de frunze la râu. Primim informaţiile din acest cristal sub forma unui nou cristal, informat cu armonizarea Masculinului cu Femininul, amprentat cu vindecarea băiatului și a fetei rănite, care prin Binecuvântare Înaltă și munca lor au reușit să ajungă la iubire și echilibru, prin integrarea aspectelor lor întunecate.

Iau acest cristal magic, îl înghit și îl înglobez în corpul meu, în toate celulele fizice şi sufleteşti…

Mulțumesc și onorez învățătura străbună!

Ne întoarcem acum din pădure, în ritmul nostru…