Regresie în Atlantida. Vindecarea umbrei

Terapeutul: Spune, ce vezi?

Ana: Un bazin… E un fel de golf înconjurat de piatră… E așa ca un bazin, e pavat de jur împrejur, amenajat de om… golful.

Terapeutul: E un golf la mare, la munte?

Ana: E un golf la mare, la ocean.

Terapeutul:  Și care e primul lucru pe care îl vezi? Uită-te în jur și spune-mi ce vezi!

Ana: Văd… Relieful e muntos. Începe o pantă muntoasă care urcă din jurul locului unde e amenajat golful, de jur împrejur. Sunt tineri cu alură sportivă care înoată în golf; adică arată ca un ștrand, cu alte cuvinte, un loc pentru înotat. Nu văd ambarcațiuni.

Terapeutul:  Și sunt și fete și băieți?

Ana: Aici văd numai băieți.

Terapeutul: Sunt tineri?

Ana: Toți arată în formă optimă: tineri, blonzi. Majoritatea sunt blonzi. Sunt și câțiva șateni și bruneți și eu sunt unul dintre ei, cam la 20 și ceva de ani… 30. Sportivi. Nici unul nu-i gras. Sunt în formă optimă.

Terapeutul: Și ce fac?

Ana: Înoată și se relaxează. Mai stau pe un fel de bănci la plajă. Eu sunt unul din ei.

Terapeutul: Este soare? Sau cum e?

Ana: Este soare, da, acum. Deși mai sunt și nori care trec pe cer. Și sunt… Eu sunt un tânăr înalt.

Terapeutul: Ești blond?

Ana: Blond, da. Am mușchi fermi. Corpul ferm.

Terapeutul: Ceilalți sunt în jurul tău?

Ana: Da, ei sunt colegii mei și locuim într-un fel de instituție, o clădire înaltă albă, cu geamuri mari, albe.

Terapeutul: Are multe etaje?

Ana: Nu… Are numai vreo două nivele. Trei nivele. Și are săli mari, în care studiem.

Terapeutul: Ce studiați?

Ana: Sunt diverse domenii de studiu: studiem despre civilizația noastră, despre… Stai să vedem ce facem… Stai să văd…

Terapeutul: Tu, de exemplu, despre ce studiezi?

Ana: Eu… despre relații… cum să relaționezi la alte regiuni, cum să comunici… și comunicarea se face pe liniile de energie… Adică, cum să călătorești, cum să comunici… Se cheamă Relații.

Terapeutul: Cu cine să comunici?

Ana: Comunicăm cu ai noștri. Adică… avem multe colonii, avem baze pe planetă, în diverse locuri și…

Terapeutul: Ce planetă?

Ana: Pe planeta noastră, pe Pământ. Sunt în Atlantida. Aceste baze trebuie alimentate, administrate… trebuie comunicat cu ele..

Terapeutul: Și tu ce faci aici? Ce rol joci?

Ana: Acum sunt doar student și mă pregătesc pentru a fi un comunicator, adică pentru a comunica cu bazele noastre. Avem bază și în Bosnia, avem bază la Marea Neagră, avem baze în Africa, avem baze în America… pe toată planeta.

Terapeutul: Și ce înseamnă bazele astea?

Ana: Sunt sateliți ai Atlantidei, în sensul că avem acolo oameni, avem complexe arhitecturale și luăm, explorăm, folosim resursele existente. E vorba de resurse minerale, resurse energetice, de asemenea umane.

Terapeutul: Ce înseamnă resurse umane?

Ana: Avem sclavi.

Terapeutul: Și ei ce sunt, oamenii aceștia?

Ana: Sunt oameni din alte civilizații, alte culturi inferioare față de cultura noastră, pe care noi nu-i privim ca oameni, îi privim ca resurse.

Terapeutul: Și cum arată sclavii?

Ana: În funcție de regiunile respective, au caracteristici, trăsături diferite. Pot fi… sunt în general mai mici de statură. Sunt negri. Pot fi negri, pot fi cum sunt asiaticii…

Terapeutul: Deci au trăsături umane?

Ana: Da. Oameni inferiori îi considerăm noi… primitivi.

Terapeutul: De ce îi considerați primitivi?

Ana: Pentru că nu au capacitățile noastre mentale. Noi suntem telepați, noi putem comunica fără vorbe, fără cuvinte. Putem lucra cu cristalele, putem trimite informații la distanțe mari, putem comunica între noi dacă suntem în locuri diferite, nu în același loc, doar cu mintea.

Terapeutul: Și cei pe care îi considerați sclavi, ce faceți cu ei? Ce înseamnă că sunt resurse?

Ana: Înseamnă că îi punem să sape galerii, să sape camere interioare ale Pământului, să muncească pentru noi, să facă tunele subterane, să lucreze chiar în ocean; avem baze și sub mare. Sunt orașe subterane. Apa e oprită de un câmp de forță din energie… Și îi punem acolo la muncă: să sape, să construiască. Nu prea avem considerație pentru ei, în sensul că, dacă mor, nu ne pare rău de ei, îi exploatăm până la limită, până când îi secăm de viață și apoi mor. Dar nouă nu ne pare rău. Sunt o simplă resursă pentru noi.

Terapeutul: Și după ce mor, ce faceți cu ei?

Ana: Îi aruncăm. Există niște gropi comune unde îi aruncăm și îi acoperim. Nu există un ritual de îngropare pentru ei.

Terapeutul: Dar la voi există un ritual de îngropare?

Ana: Da.

Terapeutul: Cum este?

Ana: La noi, când moare cineva, este îngropat în cripta familiei, dacă aparține unei familii, unui clan, cum ar veni. Nu-i vorba de nucleul familial. La noi contează foarte mult statutul social și familiile noastre, în funcție de statutul social, au cripte.

Terapeutul: Și ce înseamnă o familie, la voi?

Ana: O familie… nu e nucleul mamă-tată-copil. E o familie extinsă.

Terapeutul: Ce înseamnă asta?

Ana: Ca un arbore. Adică toată familia respectivă are cripta ei și e o onoare să faci parte din ea.

Terapeutul: Și cum ajungi să faci parte dintr-o familie?

Ana: E vorba de statut: sunt funcțiile sociale îndeplinite, job-urile îndeplinite… ajungi într-o familie și prin căsătorie, normal, prin procreație, dar și prin alianță. Poți ajunge într-o familie prin căsătorie și mai e ceva: prin înfrățire. Există… poți deveni frate sau soră, sau te poți alia cu cineva, în funcție de job-ul pe care-l îndeplinești.

Terapeutul: Ce fel de job-uri aveți acum/acolo?

Ana: Este ceea ce facem noi în societate, care-ți conferă un anumit statut.

Terapeutul: Aha.

Ana: Și de exemplu, un coleg de-al tău poate intra în familia ta dacă se înfrățește cu tine. Deci, când vorbesc despre familii extinse, e vorba de ceva social, de ceea ce faci în societate… aproape la fel de important ca relația mamă-tată, părinte-copil. Deci, familia funcționează și prin ce faci în societate… E foarte important ceea ce faci. Adică, te poți înfrăți cu colegi și să fii în aceeași familie. E ca un fel de adopție. E aproape la fel de importantă ca familia de sânge originară. Dar poți migra prin înfrățire și adopție, când îți ridici statutul, bineînțeles.

Terapeutul: Poți să unifici familiile?

Ana: Da, există situații în care s-au unit. Dar hai să revenim la circumstanțele acestui om. Mai întreabă-l despre el!

Terapeutul: El este… Ești singur acum? Sau cum?

Ana: El acum era la acest cămin unde studia…

Terapeutul: Așa…

Ana: Studia despre relații, despre comunicare. Poți sa-l întrebi despre ce studia, mai precis… despre cum trebuie să trimită comunicarea… informațiile se pot trimite și prin liniile energetice ale Pământului. Se puteau trimite informații prin… se puneau pe o linie din asta și se trimiteau… în general, orașele… bazele noastre erau construite pe aceste linii energetice, pentru că erau folosite la transport, puteai transpune pe ele niște nave, niște trenuri… acestea erau în formă de țigaretă și cu ele puteai călători.

Terapeutul: Și cât timp vei studia acolo?

Ana: E vorba de zeci de ani. În primul rând, durata de viață era de sute de ani. Trăiau sute de ani. Nu ne grăbeam. Ne plăcea să studiem. E vorba de a aprofunda… de studiu aprofundat.

Terapeutul: Și aveți un profesor? Sau cum se produce studiul ăsta?

Ana: E mai mult virtual, în sensul că nu scriam nimic… și ni se arăta… nu era cineva care să vorbească, ci ni se arăta, se experimenta la nivel mental, era prin cristale… era ca și cum ni s-ar fi pus o cască și vedeam lucruri, trăiam lucruri, experimentam lucruri..

Terapeutul: Și ce concluzii trăgeați? Pentru ce anume..?

Ana: Era… profesorii, dacă existau… nu erau o persoană fizică… cât era o bază de date, erau o inteligență care administra, aduna aceste date și trăgea concluzii.

Terapeutul: Dar cum ai ajuns acolo? De unde ai venit?

Ana: În copilărie, te referi?

Terapeutul: Da. De unde ai ajuns tu în stadiul ăsta? De unde ai venit? Prin ce ai trecut? Îți amintești?

Ana: E ca și cum toată viața mea am fost în astfel de școli. Nu-mi amintesc să fi avut… Da… E demult… Am avut inițial o mamă și un tată care trăiau într-un apartament la bloc. Erau funcționari și… Am fost luat de la ei.

Terapeutul: Cine te-a luat?

Ana: Există un sistem social prin care copiii sunt luați de la părinți.

Terapeutul: Și ce se întâmplă cu ei?

Ana: Sunt scanați copiii la naștere și cei care au anumite capacități sunt racolați și sunt educați de stat, sunt puși în instituții în funcție de capacitățile pe care le au.

Terapeutul: Și părinții? Nu-i mai văd? Nu mai comunică?

Ana: Dacă vor copiii să comunice în continuare… Dar eu n-am vrut.

Terapeutul: Dar tu ce ai vrut?

Ana: Ăăă.. M-a satisfăcut sistemul ăsta, era foarte okay, era mulțumitor.

Terapeutul: Ce înseamnă mulțumitor? Ce-ți oferea?

Ana: Avansare într-o clasă superioară.

Terapeutul: Dar îți oferea mulțumire sufletească, bucurii, iubire?

Ana: Îmi oferea  libertatea de a face ceea ce era în mine să fac, oportunitatea de a-mi exprima potențialul… Pe când, dacă aș fi rămas în acel mediu, nu aș fi putut exprima potențialul meu. Pentru mine era super okay să fiu luat și pus într-un mediu în care să-mi pot exprima potențialul.

Terapeutul: Și după ce mai creșteai, cum îți făceai viața? Sau cum trăiai?

Ana: Pentru noi era foarte important să lucrăm. Ne găseam împlinirea prin job-urile noastre, pentru că eu și cei din jurul meu, din mediul meu, nu priveam job-ul ca pe ceva impus sau ca pe ceva plictisitor, sau automat, sau mecanic, ci ca pe un mod de a exprima potențialul nostru, ca pe o joacă, ca pe o bucurie.

Terapeutul: Și atmosfera era relaxantă, sau îți place mult să stai cu colegii tăi la job, la…

Ana: Da. Era ca și cum aș fi fost la munte sau la mare, pentru că aveam perioade în care era muncă apoi relaxare, alternat. Adică totul era gândit de așa manieră încât să dai randamentul optim. Nu erai lăsat să obosești foarte tare. Munca se alterna cu o perioadă de mers la înot sau de călătorie. Călătoream.

Terapeutul: Unde călătoreați?

Ana: În alte locuri din Atlantida. Era un sistem în care aveai vacanțe foarte multe și mergeai în locuri de agrement care erau foarte multe și foarte frumoase.

Terapeutul: Și Atlantida unde este? Unde era?

Ana: Era pe continentul Atlantida, situat în Nordul Oceanului Atlantic, în emisfera nordică a oceanului, începând de la ecuator până în dreptul Norvegiei.

Terapeutul: Și cum arăta acolo viața? Ca la oraș? Ca la sat? Cum?

Ana: Erau clădiri, dar nu foarte înalte. Adică depinde de ce perioadă istorică…

Terapeutul: Asta în care ești tu…

Ana: Asta în care sunt eu, nu construiau zgârie-nori. Era o arhitectură echilibrată, oarecum integrată în natură. Adică nu erau clădiri foarte înalte. Erau multe alei, multe poduri, multă apă, golfuri și locuri unde puteai înota. Eram oameni care iubeam apa. Aveam ambarcațiuni, aveam o conexiune puternică cu delfinii, cu ființele marine, aveam și sub apă orașe, baze, mai bine zis..

Terapeutul: Și sub apă, cum trăiați acolo?

Ana: Păi, sub apă era un câmp de forță care ținea apa să nu intre. Asta… eu în viața asta nu am stat prea mult sub apă, așa că… nu vreau să mă risipesc. Hai să mergem să vedem mai bine cu acest om. Dacă explorez acest aspect cu orașele submarine, nu îmi mai pot canaliza energia pe acest om și mă risipesc.

Terapeutul: Înțeleg. Cu cine s-a mai întâlnit el? Sau cu cine era prieten?

Ana: Prieten e mult zis… Era o ființă foarte individualistă care se întâlnea cu colegii, dar nu era prieten. Nu avea prieteni.

Terapeutul: Dar avea vreo iubită… vreun iubit?

Ana: Nu!

Terapeutul: Nu? De ce?

Ana: Pentru că el trăia în minte, nu simțea, nu avea sentimente. Era un tip foarte mental. Mmh… Acum văd că… existau perioade când se întâlnea cu femei… și cu bărbați. Adică el era și homosexual când vroia.

Terapeutul: Și ce făceau?

Ana: Făceau sex. Dar asta era pentru el ca un sport. Nu avea nici o implicare emoțională, deloc. Era ca și cum s-ar fi dus la sala de gimnastică.

Terapeutul: Pentru toți? Și pentru parteneri era la fel?

Ana: Da. Exact. Și ceilalți erau tot așa. De asta el nu investea emoțional nimic în asta.

Terapeutul: Și se simțea bine așa?

Ana: Foarte bine. Observăm că nu avea nicio implicare emoțională cu nimeni. Singura implicare emoțională era munca lui.

Terapeutul: Și el făcea lucruri bune pentru alții? Sau lucruri rele, care celorlalți le provocau stări neplăcute… sau…?

Ana: Pentru asta trebuie să mergem în viitor, pentru că în perioada în care era la această școală/colegiu, nu făcea nimic rău, adică învăța… Hai să vedem mai specific ce făcea, adică ce învăța!

Terapeutul: Ce învăța?

Ana: Învăța cum se lucrează în aceste baze, pentru că în viitor urma să fie mutat într-una din aceste baze pe care să o administreze, să se ocupe concret de administrarea resurselor. Și va fi o perioadă în care va lucra cu acei sclavi, cu acei oameni.

Terapeutul: Și asta îl sperie?

Ana: Nu. Totul era sub perfect control. Hai să mergem în viitor ca să vedem… Pentru că atunci va începe să facă lucruri rele, în sensul că va abuza de acei oameni. Închidem ușa la această scenă care rămâne în trecut și ne îndreptăm acum înspre un moment important din viitor în care acest om se află la locul de muncă, în care începe să facă lucruri mai puțin bune…

Terapeutul: Pentru ceilalți…

Ana: ..și pentru el. Ok… Este de-acum… Deja e mult mai matur. Am putea să spunem că arată cam la 40 de ani – 45 de ani.

Terapeutul: Și unde se află?

Ana: Nu știu. Vreau să explic că ceea ce se întâmplă… că-ți vin informații… uneori nu știi unde sunt.

Terapeutul: Da. Spune ce simți, ce vezi.

Ana: Pare a fi Africa.

Terapeutul: Africa… Unde?

Ana: Madagascar.

Terapeutul: În sud?

Ana: În sud, da.

Terapeutul: E foarte cald? Sau cum e?

Ana: Da. Foarte cald.

Terapeutul: Și locul unde se află el…. Ce fel de loc e? Descrie-l!

Această prezentare necesită JavaScript.

Ana: Sunt stânci. E o stâncă enormă… Și acolo era o bază din asta… Deși era foarte cald, în interior era foarte ok… Era o clădire unde se vedea oceanul, se vedea marea, dar în interior erau încăperi, erau coridoare… și acolo lucrau sclavii.

Terapeutul: Și el ce făcea cu sclavii?

Ana: Răspundea de ei, de administrarea coridoarelor sub pământ, de resursele umane și de resursele minerale care erau extrase: e vorba de diamante, e vorba de cristale.

Terapeutul: Și ce făcea el acolo? Ce anume organiza? Sau ce făcea?

Ana: Era organizarea concretă a procesului de muncă, a programului, derularea întregului proces și mai apoi transmiterea resurselor către centru, către Atlantida. Era vorba și de resursele de informație, de…

Terapeutul: Ce fel de informație?

Ana: Administrativă. Era mai mult administrativ ce făcea el. Transmiterea tuturor acestor date către centru, se ocupa și de organizarea transportului, de…

Terapeutul: Și el se comporta bine cu cei din jur, sau…?

Ana: Aici începe degenerarea lui.

Terapeutul: Ce înseamnă asta..?

Ana: degenerarea morală, în sensul că erau… Nu era singur, era un grup de oameni… pe care el îi respecta foarte mult, îi considera superiori lui. Pentru că acești oameni erau mentaliști mai puternici decât cei pe care îi întâlnise până atunci și auzise că fac experimente interesante. Acești oameni aveau organizația lor selectă, aveau incinta lor, și în final l-au acceptat. El considera că e o mare avansare să fie acceptat, e o mare onoare.

Terapeutul: Și oamenii ăia aveau puteri mai mari pentru organizare… sau pentru ce?

Ana: Nu, erau magi. Lucrau cu magia.

Terapeutul: Magi… Și ce făceau?

Ana: Păi… l-au acceptat. Și atunci a văzut el mai bine ce fac. El din auzite știa despre ei, în sensul că nu lucrase cu ei, nu-i văzuse ce fac. De abia când a fost acceptat, a început să vadă ce fac ei.

Terapeutul: Și ce făceau?

Ana: Păi… Făceau modificări genetice, experimente pe sclavi. Și pe animale.

Terapeutul: Și ce obțineau din asta?

Ana: Mutanți.

Terapeutul: Mutanți? Și…

Ana: Obțineau monștri sau lucruri… Lucruri, le spuneau ei… E vorba de ființe modificate care puteau face… Aveau puteri fizice foarte mari, aveau performanțe foarte mari.

Terapeutul: Și la ce le foloseau?

Ana: La muncă. Dar, de fapt, ăsta era doar un pretext. Adevărata motivație a experimentelor era să vadă ce se poate face, cât de departe se poate merge cu aceste modificări. Era o curiozitate a minții, o curiozitate intelectuală… dar le dădea și o senzație de putere asupra celorlalți.

Terapeutul: Și tu ai intrat acolo și ai început să faci… sau cum?

Ana: Da. Eram oarecum naiv… Da, în sensul că îi admiram foarte mult, aveau o reputație de a fi foarte tari… Erau foarte mândri, foarte bazați, aroganți, aș putea zice.

Terapeutul: Egoiști?

Ana: Da. Dar, în fine… toți erau egoiști la noi… era o chestie generală. Dar ăștia erau… aveau așa un fel de glamour, un fel de strălucire, care mă atrăgea. Și când am intrat acolo, pentru mine a fost: “Wow! Sunt și eu printre ăștia! Marii mari”! Eu find de o naivitate absolută. Și puterea lor mentală era mult mai mare decât a mea.

Terapeutul: Și după ce ai intrat acolo, ce s-a întâmplat?

Ana: După ce am intrat acolo, m-au dus într-o cameră de cristale și acolo m-au așezat pe o masă, și au pus în jurul meu tot felul de cristale. Era cam cum e la aparatul ăla care scanează… cum se cheamă…?

Terapeutul: Ca RMN?

Ana: RMN! Cam în stilul ăla! Și au început să mă modifice… Practic, simt că m-au modificat.

Terapeutul: Deci, practic, au lucrat pe tine.

Ana: Mm hmm..

Terapeutul: Și? Ce-ai simțit? Cum ai perceput?

Ana: E ca și cum… N-am mai fost eu după aceea.

Terapeutul: Și-ți convine asta?

Ana: Nu-i vorba că-mi convenea sau că nu-mi convenea, vorba e că…

Terapeutul: Au profitat de tine…?

Ana: M-au manipulat.

Terapeutul: Te-au manipulat pentru că…

Ana: Ei aveau capacitatea de a lucra pe suflet și practic, ceea ce s-a întâmplat e că mi-au luat sufletul. Ei lucrau cu sufletul, erau magi negri. Furau suflet.

Terapeutul: Și te-au lăsat fără suflet?

Ana: Da. Mi-au luat o parte din suflet. Și mai mult de atât, au pus altceva. Hai să mergem să vedem exact!

Terapeutul: Da. Ce-au pus acolo?

Ana: Întuneric. Au pus sufletul altcuiva.

Terapeutul: Al cui?

Ana: Erau… De fapt acest grup de oameni erau controlați de o entitate de grup, nu știu cum să zic, ca un fel de păianjen, ca un fel de meduză, cu tentacule. Și fiecare din ei… Li se luase o bucată de suflet care… sufletul era adunat în mașinării. Îl puteau folosi… puterea lui. Sufletul are capacități: pot fi mentale, pot fi talente pentru un anumit domeniu sau putere, pur și simplu putere de a mișca lucrurile… Sufletul are energie și este informat. Este informat cu capacitățile omului de unde provine. De exemplu, puneau suflet furat și puteau să facă statui să meargă, sau morți să meargă.

Terapeutul: Aha…

Ana: Și… puteau face sclavii să aibă puteri supraomenești și să facă lucrări supraomenești, prin simplul fapt că le angrenau suflet care nu era al lor.

Terapeutul: Deci, practic, lucrau cu suflete?

Ana: Lucrau cu bucăți de suflet. Sau cu sufletul ca… ceva cantitativ. Sufletul e foarte maleabil: se poate întinde, se poate mula, se poate…

Terapeutul: Și cu tine ce s-a întâmplat? Ce ți-au făcut… Ce ai simțit?

Ana: Nimic. Tocmai asta-i… că nu mai simțeai nimic. Erai gol pe dinăuntru.

Terapeutul: Aha…!

Ana: Și dacă înainte eram viu, acum am ajuns ca un fel de… așa, că nu mai simțeam… Parcă eram anesteziat. Parcă nu mai eram eu… că nu…

Terapeutul: Și ce te-au pus să faci?

Ana: Stai întâi să vedem cum… cu operația asta. M-au secționat, așa… Au luat o bucată din mine și-au băgat o tentaculă din aia de la conștiința lor de grup… o văd neagră, întunecată, scârboasă… Dar nu durea, nu. Te putea ridica, te putea ridica așa cum vroia ea.

Terapeutul: Așa...

Ana: …și te manipula să faci ce voia egregorul lor…

Terapeutul: Așa…

Ana: Adică, în primul rând, mi-a dispărut liberul arbitru. Mi-a dispărut capacitatea de a mai face ceva autonom. Nu mai puteam să fac decât ceea ce eram condiționat să fac.

Terapeutul: Deci ai devenit un fel de sclav?

Ana: Da. Mda… Mi-au potențat orgoliul, și cel mai nasol e că nu mai simțeam. Înainte, totuși mai aveam reacții omenești… Aveam și oarecare inocență sau naivitate. Acum nu știu cum… eram rece ca metalul, parcă eram din metal. Of… Asta a fost așa-numita inițiere. După ce am ieșit din camera aia unde eram chipurile inițiat sau educat, eu deja nu mai eram eu. Fusesem modificat. De fapt, devenisem chiar eu un mutant. Și toți cei care erau în acest grup erau mutanți, în sensul că nu mai erau originali, așa cum e omul de la Dumnezeu, cu sufletul lui suveran, ci eram toți ca o femeie violată… că se intrase în noi cu forța… Au făcut ce au vrut din noi. Și noi eram… am devenit… niște lucruri. Chiar noi, care am început ulterior să transformăm în lucruri pe ceilalți, să facem aceste modificări de o mare cruzime, în sensul că erau… se puteau modifica cu mintea, prin niște cristale direcționau fascicule mentale și apoi cristalele centrau, amplificau… și direcționam pe ființele… pe victimele noastre… pe subiecți… și ăia… Li se modifica structura osoasă și îi durea foarte tare… Urlau cumplit când li se modifica corpul. Și noi am ajuns să-i chinuim intenționat.

Terapeutul: Dar de ce făceați asta?

Ana: Păi, ca să vedem ce se poate face. Ne amuza să provocăm suferință. Și am făcut asta… E vorba de sute de oameni, chiar mii. Și de animale. Pe o perioadă foarte lungă de timp…

Terapeutul: Și cum ți-ai dat seama… Sau cum?

Ana: Nu-mi dădeam seama de nimic! Tocmai asta-i! Eu văd asta acum, din afară… Sinele meu Înalt îmi arată toate astea. Dar atunci nu mă interesa dacă e rău sau bun, sau dacă fac rău cuiva. Nu aveam nici cea mai mică urmă de compasiune. Figura mea nu exprima nimic. Fața mea era ca o mască, și la fel erau și fețele colegilor mei. Comunicam numai telepatic, și de asta fețele noastre nu mai exprimau nimic. Eram mai mulți și lucram într-o clădire de cristal, adică era piatră informată ca un cristal. Avea o energie foarte mare… duduia de energie. Și toată această durere a victimelor, de fapt ea… hrănea acea entitate care era în noi toți… care nu era umană. Era demonică.

Terapeutul: Mm hmm.

Ana: Pfuiii… și astfel a fost posibil ca să facem aceste lucruri. Pentru că nu mai eram noi. Cum să zic… eram și noi niște lucruri. Eram și noi complet manipulați.

Terapeutul: Și cât ai făcut lucrul ăsta..?

Ana: Zeci de ani…

Terapeutul: Alte amintiri mai poți accesa din acea perioadă?

Ana: Da, dar nu sunt plăcute de povestit. Noi făceam orgii sexuale. Ne proiectam mental în victimele noastre ca să simțim ce simțeau ele. Le modificam sânii la femele și socoteala la masculi și îi făceam să se împreuneze și ne proiectam mental în ei… ca să simțim ce simțeau ei. Și puteam amplifica ce simțeau ei până la paroxism.

În felul ăsta făceam sex prin proiecție mentală, și îi modificam în timpul sexului…. De obicei nu îi omoram, deși uneori exageram și ei mureau fiindcă era prea mult… prea mare penisul, de exemplu. Și le schimbam forma în forme de animale, când făceam sex de grup prin ei. Ne plăcea mult asta și o făceam foarte des, în toate felurile posibile. O abominație!

Terapeutul: Și cum ai plecat de acolo? Sau cum ai ieșit?

Ana: Hai să vedem… Stai un pic… Nu simt nimic, ceea ce e normal, pentru că acea entitate care eram eu, acel om, nu simțea nimic. Noi nu simțeam nimic. Tocmai de aceea ne plăcea acel fel de sex, pentru că era singura ipostază în care simțeam ceva.

Terapeutul: Înțeleg… Dar cum s-a încheiat această perioadă?

Ana: Stai să vedem. E… Văd întuneric, rece… Moarte. Deci… a murit la un moment dat. Pur și simplu i-a pocnit ceva în cap când era la servici. Sinele lui a hotărât că: “Gata! Ajunge!” Știi cum e când se face atac cerebral?! Adică i-a pocnit ceva la cap și a murit instant… Deodată…. gata!

Terapeutul: Bun. Și după ce-a murit, ce s-a întâmplat?

Ana: Vedem sufletul acestui om, care stă deasupra camerei în care se făceau acele orori și în care el era ca de obicei, la pupitrul lui… Numai că era mort… deodată se muiase așa… și căzuse într-o parte… mort. Așa… din senin! Nu i-a fost rău înainte, nimic de genul ăsta.

Terapeutul: Și acum ce se întâmplă?

Ana: Stă deasupra și vede tot… Corpul lui și victimele alea și… Vine lângă el un ghid de lumină. Așa, și e… O să cerem ajutorul aici, în acest moment. Cerem ajutorul Arhanghelului Chamuel. Îl putem chema. Chemăm ajutor.

Terapeutul: Îl invocăm pe Arhanghelul Chamuel să vină să-l ajute pe acest om să iasă la lumină…

Ana: Da! În primul rând, să-l ajute să privească cu compasiune ceea ce tocmai s-a întâmplat, viața pe care tocmai a trăit-o. Dar în primul rând, e necesară recuperarea sufletului. Să vedem ce s-a întâmplat, ce s-a făcut cu sufletul… că acest om… nu-i decât o bucată de om, am putea spune. Sufletul lui stă stingher așa, și năuc, așa… și nu prea-și dă seama ce-i? Unde-i?… Stă și se uită… Asta mi se zice… că tre’ să vedem ce s-a întâmplat cu… Unde-i cealalată parte din el?

Terapeutul: Ok. Mi-a venit că să-l invoc pe Arhanghelul Mihail să te-ajute la recuperare.

Ana: Da.

Terapeutul: Să te ajute acum, în această situație. Să vezi de unde poți să recuperezi sufletul și să te-ajute să-l recuperezi.

Ana: Mm hmm… Mulțumesc! Ia să vedem! Da… Sufletul era pus într-unul din sclavi, într-unul din acei… subiecți-lucruri, modificați genetic din sclavi.

Terapeutul: Mm hmm.

Ana: De ce era pus acolo? Că era folosit omul ăla ca să facă munci… și sufletul pus de la mine îi dădea putere, o putere supraomenească.

Terapeutul: Da. Uite, Arhanghelul Mihail te ajută.

Ana: Da… și recuperează de la acel om. Vizualizăm asta.

Terapeutul: Ia-ți sufletul înapoi!

Ana: Vizualizăm recuperarea și mulțumim frumos! De-abia odată recuperarea făcută, se poate face lucrarea cu compasiunea. Acuma invoc pe Arhanghelul Chamuel. Arhanghele Chamuel! Vino, vino, vino! El vine și vizualizăm sufletul care fusese furat, cum este acum curățat cu compasiune, este uns cu iubire, cu lumină roz-aurie, și este acum integrat… (Incantații: Uuuuuuuuu…. Iiiiii…… Oooommmmmm……)

Terapeutul: Luminat și integrat…

Ana: Așa. Și de-abia acum, acest om când s-a întregit, în lumea cealaltă. Acum îl văd cum… cum e întreg iarăși… Își îmbrățișează sufletul…

Terapeutul: Cere iertare..

Ana: El întâi trebuie să înțeleagă ce a făcut… Că de-abia acum, când se uită, își dă seama ce a făcut, câtă suferință adică, a provocat… Și vede cum nu a avut deloc… nu avea compasiune. Dar asta a fost din cauză că el nu era întreg, din cauză că…

Terapeutul: Acum trebuie să te bucuri că ești întreg.

Ana: Da… Se bucură și vede că acea parte… tentaculul din el, când el a murit, s-a extras din el. Practic, nu mai era acum cu el.

Terapeutul: Da… Nu mai este…

Ana: …dar totuși atârna așa, în spațiu, ca o… fără vlagă… O vedea… tentacula respectivă și… pfui … și când o vede ce urâtă-i și cum avea așa… curgea de pe ea sânge… nu știu cum… cum să zic… parcă e sânge ce curgea din ea….

Terapeutul: Arhanghelul Mihail a venit și a tăiat tot cu sabia sa de lumină…

Ana: Așa… Și acum putem cere acestui om să simtă din nou… Că el nu simțise atâta vreme… Și în momentul în care el începe să simtă, începe să plângă și să-și dea seama ce a făcut, conștientizează durerea pe care a provocat-o…

Terapeutul: Și o și simte un pic…

Ana: Mm hmm.

Terapeutul: Își cere iertare de la toți ceilalți pe care i-a chinuit.

Ana: Și de asemenea, putem cere ca să fie inundat tot acel loc cu lumină roz-aurie, ca acel loc al ororilor să fie curățat. El încă stă suspendat deasupra acestui loc și, prin inima lui, începe să direcționeze lumină către acel loc și către colegii săi… El acum le trimite lumină, o lasă să curgă… fiindcă a deschis acest canal… și el este luat și dus. Merge cu ghizii săi la un loc de odihnă și vindecare, la un templu de curățare care se află în lumea dintre lumi. Și acolo este uns și este vindecat, pentru că, el fiind călău, fiind… cum să zic… de fapt el își făcea lui însuși…

Terapeutul: rău.

Ana: Da. Și asta era posibil prin lipsa de conștiință și fiindcă nu era întreg. Căci, dacă el ar fi fost întreg, nu ar fi căzut atât de tare în întuneric, prin manipulare.

Terapeutul: Și ce ai învățat de aici, din toată această călătorie, această viață?

Ana: Că a fost foarte credul.

Terapeutul: Deci tre’ să fii foarte atent ce e în jurul tău?

Ana: A fost naiv.

Terapeutul: Da… să fii foarte atent la cei care vorbesc frumos și care, de fapt, fac rău. Așa e?

Ana: El a dat respect unde nu trebuia. A reușit să iasă, dar de-abia când a murit. Și acum, are o senzație așa, de greață. Când vede ce a făcut, îi vine să vomite. Adică are realmente dezgust. Și vedem acest dezgust așa, ca o minge, o chestie gelatinoasă, așa scârboasă, așa… O minge de dezgust. Și această minge… o pătrundem acum cu lumină aurie și roz, și se dizolvă.

Terapeutul: Se dezintegrează…

Ana: Da. Și se transfigurează într-o minge de lumină roz-aurie. Și-apoi, se topește și el se simte ușurat. Vedem că sufletul…

Terapeutul: Mai vrei să vezi ceva acolo?

Ana: Da! Vedem că sufletul acestui om, pentru că nu primise această vindecare pe care noi am chemat-o acum, s-a autoînvinuit. Sufletul s-a autoînvinuit și a chemat karma, a chemat pedeapsă. Pentru că nu se iertase, nu se putea ierta, nu înțelegea cum a putut face acest lucru. Dar acum vedem că el a făcut acest lucru din cauză că nu a fost întreg și a fost manipulat.

Terapeutul: Da. Iartă-te pentru asta!

Ana: Aaaaaa… (voce cântată). Sigilăm această viață în lumină roz…și sufletul în roz… și îl îmbăiem și fiecare celulă a sufletului să fie penetrată de lumina roz și de iertare, lumina roz semnificând această iertare. Se acceptă acum acest suflet așa cum e, și se iartă, se acceptă acest suflet așa cum e, și se iubește acum acest suflet așa cum e, cum a fost, ca pe un copil care era imperfect, dar era în creștere. În Lumina Domnului Isis Cristos. Mulțumesc Doamne! Amin!

Terapeutul: Ca pe un copil care avea nevoie de…

Ana: Iubire. Și în această viață a fost foarte multă lipsă de iubire. Punem și un trandafir roz-auriu în această viață și în acest om, și acum putem pleca.

Terapeutul: Haide acum să ne îndepărtăm de această viață! Alunecăm și plutim departe de această viață, și închidem ușa. Acum vreau ca întreaga conștiință și personalitate a sa A să revină în corp… Pot să vorbesc cu Sinele Superior al Anei?

Ana: Da.

Terapeutul: Mulțumesc! Am permisiunea să pun întrebări?

Ana: Da! Da.

Terapeutul: Știu că Sinele Superior al Anei ar fi putut să scoată la lumină multe alte vieți pentru ca ea să le vadă. De ce ai ales această viață?

Ana: Pentru că… Această viață… E vorba aici despre acceptarea celei mai mari umbre… E vorba despre iertare, iubire și acceptare.

Terapeutul: Iertare și acceptare de sine?

Ana: Da. E o lecție despre cum să îți accepți partea întunecată ca să mergi mai departe și să crești. Pentru că, doar dacă o ierți cu compasiune, vei putea să te întregești.

Terapeutul: Și ce simți când te întregești?

Ana: Te simți mai întreg, te simți mai puternic, te simți mai autentic.

Terapeutul: Acum rog Sinele Înalt să ne spună ceva despre această călătorie care s-a făcut, despre această viață. Ce vrei să îi transmiți Anei?

Ana: Despre iertare. Dacă-l poate ierta pe acest om, atunci se poate ierta pe sine, pentru toate slăbiciunile. Să-l îmbrățișeze pe acest om… și atunci se îmbrățișează pe sine… Și atunci de-abia, va putea găsi lumina. Să se mai gândească la el și să-l îmbrățișeze în fiecare zi…

Terapeutul: Și să-l binecuvânteze…

Ana: Da. Și atunci se va îmbrățișa pe sine și, la un moment dat, va vedea cum dincolo de acest om, dincolo de aceste umbre teribile și mizerii, este Lumina, este Cristos. Și atunci se va putea găsi pe sine. A fost important ca acest om să fie recunoscut. Și iertat.

Terapeutul: Și este! Recunoscut și acceptat oricât de imperfect a fost atunci.

Ana: Iertat! Integrat!

Terapeutul: Mm hmm!

Ana: Asta era! Acum putem pleca.

Terapeutul: Acum rog Sinele Înalt să se retragă acolo unde este locul lui. Cu multă iubire și recunoștință, mulțumesc pentru tot ajutorul și informațiile pe care le-a dat astăzi Anei! Știu că ea va aprecia mult informațiile primite.

Am accesat aceste lucruri numai ca să învățăm din ele, ca să găsim informații care să ne ajute în viața prezentă. Valoarea acestor informații este că ne ajută în viața prezentă. Energiile, informațiile sau entitățile din trecut nu o vor mai deranja în nici un fel pe Ana la nivel fizic, emoțional sau mental. Asta e foarte important: nu o vor mai deranja în nici un fel în viața prezentă, la nivel fizic, mental sau emoțional. Mulțumim Doamne! Amin!

………………………………………..

Un articol interesant despre Atlantida găsiți la:

https://templulsecretelor.blogspot.com/2011/06/atlantida-si-teritoriul-romanesc.html?m=0