LA VREMEA UMBREI MARI

Poezii pentru vremurile de acum

de Mircea Andrișan

JURĂMÂNTUL DIN LANȚ
20.04.2020
Privesc prin vechi cercevele de geam
Lumina din soare și flori.
Le văd, dar parcă nu le mai am
Ne-au priponit pe toți în închisori.

Sistemul ne vrea sclavi și robiți,
Mă mișc și le-aud fierăria,
De întuneric ne vrea potopiți
Așa ne-au adus „pandemia”.

Mă culc, mă ridic, sunt carne și oase-n furtună
Cătușe și botniți la toți voi ne-ați pus,
Pe toți ne-ați legat împreună
Cătușe, lanțuri, minciună și spaime, în case ne-ați adus.

Ca hiene mă rupeți, mă frigeți în iad,
Din urletul vostru, satana mă strigă…
La mâini, la picioare, la gât și pe suflet cătușele cad
Lanțuri, lanțuri blestemate, v-am mai purtat altădată
Am mai avut comunism condus de-un retardat luminos
Acum purtăm cu toți o țeapă democrată,
Prin față, prin spate, pe sus, pe din dos.

De parcă întreg sunt făcut din fier și furtună
Mă mișc și-mi aud zornăind ferăria,
Mă jur să vă-ngrop pe toți împreună
Ați vrut să-mi luați veșnicia…

Cotropiți de cangrene în smârcuri infecte
Putrezi în lanțuri cu țepe ce scurmă…
Pe rănile mele nedrepte…
Așa vă va fi judecata din urmă!

De pe-a iadului verigă…

 

CIRCUL DRACULUI
30.04.2020
Am scris ceva de la o vreme
În timpul mării de prostie,
Ce-ar vrea circarii să se cheme:
De au numit-o „pandemie”.

EI NE-AU ÎNCHIS

Ei ne-au închis să n-avem soare,
În soare-i sursa frumuseții.
Ei ne-au închis și lumea moare,
Aplaudând groparul vieții.

Ei ne-au închis să nu mai fim
Ființe din lumina lumii,
Ei ne-au închis să ne înbolnăvim,
Copii ținuți în umbrele minciunii.

Ei ne-au închis ca să crăpăm
Crezând sforarii și nebunii,
Ei ne-au închis să ne-ngropăm,
La colțul casei, caii și bătrânii.

Ei ne-au închis să nu găsim,
Ființa ce-ar fi vrut să fie,
Ei ne-au închis să nu mai știm…
Plătindu-i morții camătă nevie.

Ei ne-au închis să nu-ntrebăm
De cine-s cei cu măști de hidoșie?
Ei ne-au închis să nu cătăm…
Ne-au pus la toți o mască pe vecie.

Ei ne-au închis să nu aflăm
Că eu și tu, poate și frații…
Ei ne-au închis ca să uităm,
Lumina ce-au pierdut-o alții.

Ei ne-au închis să fim orbeți
Pe calea morții fără temelie
Ei ne-au închis să nu mai fim poeți,
Lumina din cunoașteri să nu vie.

Ei ne-au închis și sângele în vine
Și sufletul e-nchis între măscări…
Lumina Legilor Divine,
Din taina Sfintei Înălțări.

Ei ne-au închis că n-au putut
Aprinde iar războiul mondial,
Ce în lumină n-a-ncăput
Sfindând al păcii ideal.

Ei ne-au închis ca să dispară
Corola de minuni a lumii,
În locul ei să reapară
Degenerații și nebunii.

Ei ne-au închis pe toți ca unu,
Himera lor noi o servim,
Să nu le scape înțeleptul, nici nebunu´
Sclaviei care vor să fim.

Ei ne-au închis pe toți în case,
Între pereți să ne zidim,
Să nu vedem cele frumoase,
Din noul nostru țintirim.

Ei ne-au închis în ce-i mai rău
Și face viața mai amară,
Părinți să-și vadă fii-n hău,
Și tații fiilor să moară.

De le vom da pe datorie
Al libertății dar sublim,
Ei ne-au închis pentru vecie:
Liberi în veci n-o să mai fim.

Ei ne-au închis că-s lupi de pradă,
În gheara lor e omenirea,
Ei ne-au închis să nu ne vadă,
Să simtă numa-n cont sporirea.

Ei ne-au închis ca să murim,
Să nu-ți vezi fiii, nici părinții,
Ei ne-au închis să nu mai fim
Când mori de prost, nu mai vezi sfinții.

Ei ne-au închis ca pe berbeci
Pe rug sau la frigare să ne puie…
Pe mine nu mă prind în veci
Dintre berbeci le trag o muie.

(Scuzați limbajul, dar când ești foarte indignat de ce se întâmplă, nu mai vorbești politicos și frumos)

RÂNJETUL SATANEI
26.04.2020

Sfrijiți și galbeni ca ceara
De după zăbrele pândesc osândiții,
Rotunzi și verzi ca primăvara
Cu puștile-i păzesc bandiții.

Satan – Vreți viață? Să-mi faceți temenele…
Vedeți?
Eu mai trăiesc și surâd,
Voi putreziți în temniți grele
Și morți veți fi în curând.

-Vedeți? Nu m-au ros niciodată
Oftica, foamea, păduchii…
De vreau te-mpușc în beregată
Latrina mea are aur pe muchii.
-Vreți viața voastră amară?…
Voi nu vedeți cât de bine trăiesc?…
La carceră-n lanțuri, vă pun peste vară,
Scursori de prăpăd omernesc.

Te culci în iad, din iad te trezești,
De asta vrei, asta primești.
Din tot ce-ai fi vrut durere să-ți fie,
Mizerii, dezgust, pușcării, pandemie.

Satana rânjește-n zăbrele,
Detestă profund al meu rai,
Mă jur că-l trimit după ele,
De-aici din colțul meu de plai.

Satana rânjește-n zăbrele,
Detestă colțul tău de rai,
Eu îl pocnesc în măsele,
Tu ce mai stai?…

 

 

Categorii Articole în românăEtichete , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close