Ascensiunea într-o dimensiune superioară (Lectură Akashică)

Ascensiunea este un proces natural care nu face parte din ideologia religioasă general acceptată. În religiile de pe Pământ există gânduri despre iluminare și se vorbește despre atingerea unei stări de conștiință înaltă, dar nu apare conceptul de Ascensiune. Toată creația se află într-un proces de evoluție și expansiune. Iar ADN-ul uman este programat pentru Ascensiunea în dimensiunile superioare, care se va produce însă numai odată cu evoluția conștiinței. Nu poți intra în dimensiunea a cincea atâta timp cât mai ești în conștiința de separare și dualitate, atâta timp cât nivelul de conștiință nu este potrivit.

Ascensiunea este „Un punct de transformare la care se ajunge prin integrarea sinelui fizic, emoțional, mental și spiritual. Unificarea corpurilor îți permite să transcenzi dimensiunea a treia și să te muți într-o dimensiune superioară. A fost comparată cu Extazul din teologia creștină. A fost definită ca accelerarea spirituală a conștiinței, care îi permite sufletului să revină în tărâmurile înalte, eliberându-se astfel din ciclul karmei și al renașterii.” Această definiție implică ideea că în cadrul ascensiunii te eliberezi din ciclul karmei și al reîncarnărilor, și evadezi din dimensiunea a treia.

Conectarea cu Arcturienii, de David K. Miller, Editura Proxima Mundi, 2013

Într-o zi pe malul mării, a coborât în ea o lumină și după aceea ea a început să se transforme radical. De fapt exista un contract de suflet că va primi acea lumină, un contract de suflet stabilit încă înainte de a se încarna. Contractul spunea că la un moment dat va primi în ea un aspect al ei din dimensiunile înalte, ca să lupte împotriva întunericului care se infiltra în Atlantida. Ea a putut ajuta în mare măsură prin poziția avantajoasă în care se afla în cadrul organizației ei. Ajunsese sus de tot în ierarhia organizației. Toate ușile i se deschiseseră datorită puterii care coborâse în ea. Turnul în care se afla ea atunci când a ascensionat, avea forma capului Șarpelui Glykon, iar ferestrele erau ochii Șarpelui Glykon. Prin ferestre se vedea marea. Șarpele Glykon era o energie venită din Pleiade, conectată la Apele Cosmice. Organizația ei formată din femei, lucra cu apele planetare și cosmice.

Femeia ajunsese neatașată de mediul înconjurător, conta pentru ea numai conectarea cu sferele înalte. Ceea ce o mai reținea era doar acea tristețe, care nici nu era a ei. A te simți incomplet era boala pe care o preluase din mediul înconjurător și de la cei din jur. Ea fiind foarte sensibilă și empat, preluase boala asta de a te simți incompletă de la alte persoane din organizația femeilor în care trăia. Și la un moment dat ea s-a rupt de acea durere, de acea tristețe care se infiltrase ca o boală în civilizația sa. Transformarea ei era programată să se întâmple și a durat ceva timp să se producă.

Această prezentare necesită JavaScript.

S-a întâmplat exact la momentul potrivit, când trebuia să se întâmple. Cumva Ascensiunea ei s-a întâmplat de la sine când a venit clipa, a fost ca o piele care a căzut de pe ea. Era ca și cum s-ar fi născut ea din ea, exact ca o naștere. Ca și cum s-a născut partea luminoasă din coaja de tristețe. Senzația de a lăsa în urmă orice tristețe. A fost ca o explozie de lumină. S-a simțit exact ca o explozie, ca și cum i-ar fi explodat trupul, ca o navă supersonică. O senzație extraordinară de a fi propulsat, de a fi eliberat. Ca o rachetă care pornește în stele, ca o șampanie care țâșnește din sticlă. Ca atunci când ar fi ieșit dintr-o coajă, ca atunci când iese șampania din sticlă, numai că șampania e vie și sticla e rigidă și moartă. Ca și cum ar fi ieșit ea din ea, așa s-a simțit. O bucurie și o eliberare fără limite!

Această prezentare necesită JavaScript.

A fi electrizat, electric și viu. Ca floricelele de porumb care pocnesc și se deschid. Ca o mănușă care se întoarce pe dos. Poate de asta apare și postura cu brațele deschise ca pe cruce. Ca și cum ar fi explodat ea din ea și s-ar fi expansionat deodată foarte mult. Ca și cum înainte ar fi fost micșorată într-un punct mic și greu și deodată a devenit extinsă cât marea. S-a auzit și un fel de sunet POC când a trecut dincolo! Spațiul s-a deschis deodată ca și cum s-ar fi întors pe dos. Senzație de ușurare, de regăsire, ca și cum tot potențialul din tine care stătea strâns și nu se putea exprima, explodează deodată cu un pocnet, ca un air bag care se deschide la un autoturism… Dar nu e nimic înspăimântător ci din contra e o eliberare și o regăsire fantastică. Și deodată tristețea nu mai e, nu ți-o mai poți nici aminti decât foarte vag, ca un vis. E strânsă undeva; dacă înainte potențialul era strâns undeva și nu se putea exprima, acuma tristețea e strânsă și potențialul și strălucirea ta sunt mari și se întind peste tot. Și ai uitat tot răul, nici nu te mai poți gândi la el. Ești potențialul exprimat, ești iubire. De asta această poziție cu brațele deschise, care e de fapt ceea ce simțeai când explodai dintr-un punct strâns.

Această prezentare necesită JavaScript.

Există o poziție sacră de ascensiune cu brațele deschise ca pe cruce, care semnifică „Mă predau ție, Doamne!”.

Există tehnici prin care energia de ascensiune de la un sine al tău se poate aduce în prezent pentru a te ajuta la nevoie.

Mai multe despre Ascensiune găsiți la: http://grupul-de-40.org/activitati/webinarii