Misterele Bucegilor

01 Romanian Alien Base Bucegi Mountains

Lanţul carpatic românesc reprezintă o structură bizară şi foarte interesantă în acelaşi timp, datorită amplasării sale sub forma literei Delta.

Cine vrea să se uite pe orice hartă fizică a Europei va constata că această configuraţie este ca un fel de areal care înconjoară centrul Transilvaniei, lăsând liberă doar o porţiune undeva înspre partea de nord-vest a ţării, ca un fel de cale de acces dinspre zona de câmpie aflată la graniţa de nord-vest a României.

Datorită unui astfel de relief format de-a lungul zecilor de milenii, Carpaţii româneşti au îndeplinit un fel de rol de arc natural de protecţie atât în privinţa intemperiilor climatice, cit şi ca zone unde civilizaţia pelasgă şi apoi urmaşa acesteia, cea geto-dacă, a plasat surse esoterice foarte preţioase de cunoaştere, folosind mai ales formele de relief şi energiile generate de acestea pentru a modela linia temporală către viitor. Şi vorbim aici de acele vremuri de atunci înspre noi.

Acesta este unul dintre marile secrete ale munţilor noştri şi îndeosebi a zonelor care se interconectează între ele din punct de vedere energetic subtil, cum ar fi Apuseni (Muntele Găina) – Bucegi (Vârful Omu) – Rarău (Pietrele Doamnei). Un trio de zone muntoase care emit foarte intens în planurile subtile, am putea spune chiar în planurile cuantice, existând dovezi captate în mod ştiinţific pe pelicule foto şi pe înregistrări video cu aparatură de înaltă sensibilitate.

Dar dincolo de aceste aspecte ale cercetării ştiinţifice există mari mistere ce încă persistă în interiorul arcului carpatic. Unul din acestea pare că se învârte în jurul Bucegilor şi existenţa sa a fost confirmată de multă lume care, indiferent de pregătirea socială sau profesională, au declarat de mult că lucruri ciudate se petrec în acea zonă cuprinsă între Vârful Omu şi Sfinx.

De altfel, multe cercetări efectuate în anii 90 la faţa locului de echipe de cercetători dotaţi cu aparatură militară americană, au pus în evidenţă că pe o întinsă suprafaţă a platoului Bucegi se manifestă în planuri subtile, am putea spune cuantice şi chiar subcuantice, fluxuri imense de energii sub forma unor coloane, piramide, chiar pereţi de dimensiuni uriaşe formaţi din asemenea energii. Asta pe de-o parte, căci pe de altă parte, conform cu studiile lui Mircea Eliade şi ale altor cercetători români ai miturilor noastre ancestrale, în zona Vârfului Omu există ceea ce se cheamă în limbaj esoteric Axa Lumii – Axis Mundi sau Ţâţâna Lumii cum e numită popular, care în realitate reprezintă un ax energetic ce face legătură dintre planul fizic 3D şi celelalte dimensiuni – 4D, 5D, 6D şi aşa mai departe.

Chiar şi Daniel Ruzo, un cercetător peruan care a vizitat România în anii 60, a declarat despre Bucegi şi Sfinx că sunt cele mai vechi formaţiuni energo-informaţionale ale lumii, iar ulterior securitatea română a îngropat efectiv declaraţiile sale sub un secret total. Deci la Vârfu Omu este polul informaţional energo-spiritual. Şi mai sunt acele cutremure neobişnuite pentru zona muntoasă a Bucegilor, resimţite de locuitorii din Buşteni în 1993 în perioada 4 mai-10 iunie, fenomen cu totul atipic pentru această zonă. Locuitorii s-au simţit foarte energizaţi şi de aceea nu puteau să doarmă, un zgomot ca un vuiet era per­ceput din subteranele muntelui şi emisiile radio ale postului local erau bruiate de o ciudată formă de emisie electromagnetică.

La fel de ciudată a fost şi prăbuşirea în zona platoului de la Sfinx a acelui elicopter israelian în 2010, în care se aflau doi ofiţeri israelieni care voiau să investigheze zona de la Sfinx. Elicopterul era unul din cele câteva israeliene care participau împreună cu formaţiuni ale Ministerului Apărării Naţionale la exerciţiul militar „Blue Sky 2010”.

Culmea este că la 15 kilometri distanţă de Sfinx era amplasată o aşa-zisă tabără turistică a unor tineri israelieni, care în realitate erau un grup de paranormali care fuseseră trimişi cu scopul de a scormoni psihoenergetic subteranele Bucegilor.

Deşi presa românească nu suflase un singur cuvânt despre prezenţa acestora în zonă, după incidentul prăbuşirii nu s-a mai putut păstra secretul şi opinia publică a aflat. Ce căutau acei israelieni în zona Bucegilor?

Este evident că în urma publicării cărţii Viitor cu cap de mort a lui Radu Cinamar, unii s-au agitat să pună mâna pe misterele Bucegilor, dar se pare că au dat chix şi vor da chix oricare dintre neaveniţii care încearcă să pătrundă acolo, indiferent ce tehnologii neconvenţionale ar folosi. Şi asta deoarece tot ceea ce se află acolo sub munte este păzit straşnic de o tehnologie care întrece de sute de ori performanţele actualelor tehnologii neconvenţionale testate în mare taină în laboratoarele militare secrete.

Dar prea puţină lume ştie adevărata istorie a apariţiei cărţii Viitor cu cap de mort. Fostul director SRI Radu Timofte, decedat între timp în 2009 în condiţii foarte ciudate, a fost cel care impunându-se în cadrul politic, a reuşit să-l împiedice pe Adrian Năstase, un mason astăzi stigmatizat de proprii „fraţi”, care avea intenţia să oprească sub orice formă şi prin orice mijloace publicarea cărţii lui Radu Cinamar.

Ce secrete atât de teribile ascund Bucegii, dincolo de cele scrise, evident cu ceva imaginaţie, de către Radu Cinamar, astfel încât să se încerce pe orice cale suprimarea lor din a fi oferite publicului cititor? Radu Timofte s-a aflat atunci în conflict deschis cu Comisia Parlamentară de control a SRI-ului, pentru că se aflase despre aceste teribile secrete în cercurile politice româneşti şi americane, deci referirea lui Radu Cinamar la acest context a fost cât se poate de adevărată.

În plus, pe lângă asemenea evenimente care au tulburat mult mediul politic românesc precum şi serviciile secrete, anul acesta au ieşit la iveală informaţii extraordinare care stau drept mărturie referitor la cauzele care au dus la prăbuşirea acelor elicoptere. Căci în realitate nu unul, ci trei elicoptere survolau atunci în 2010 platoul Bucegilor.

Iată mărturia unui fost ofiţer superior care a rămas anonim din motive de siguranţă personală, şi care a fost martor ocular la evenimentul (petrecut undeva la câţiva kilometri de platoul Bucegilor) atât de misterios al acelui moment: „Soldaţii şi ofiţerii, unii dintre ei fiind cu mintea aproape pierdută, mi-au relatat identic următoarele lucruri: „Am ajuns acolo şi singuri (adică israelienii) au încărcat elicopterele în timp ce noi monitorizam zona cu atenţie. Când s-au ridicat în aer pământul a început să se cutremure uşor şi nu am dat importanţă foarte mare acestui lucru, am spus că totul ţine de vibraţiile de la elice.

Cinci secunde, zece secunde, oricum un interval de timp foarte scurt şi dintr-o dată pământul a început să cutremure la modul cel mai serios cu putinţă şi ne-am speriat. Mi-am spus că este un cutremur foarte puternic. Vântul a început să bată cu putere şi habar nu am avut când s-a transformat într-un adevărat taifun şi majoritatea dintre noi am fost aruncaţi la pământ. Locotenentul … are capul spart în patru locuri din cauză că s-a lovit de nişte rădăcini în cădere.

Deasupra copacilor au apărut câteva sfere de culoare albă ce păreau încărcate electric şi imediat au început să se mărească cu repeziciune şi să capete formele unor bătrâni îmbrăcaţi în haine albe.

S-a auzit ca un tunet, muget, vuiet, ceva foarte puternic a urlat ca un şuierat de vânt într-o română veche: „Ce căutaţi în pământul străbun?”

Unii dintre noi spun că au văzut destul de clar o mână imensă, ceva fantomatic ca un abur, cum a apucat elicopterul şi efectiv a dat cu el de pământ.

Habar nu avem cât a durat totul, minute sau secunde nu putem să ne dăm seama, dar am văzut elicopterul la pământ şi din el se scurgea ceva ca un metal în stare lichefiată şi trupurile erau carbonizate, unele din ele făcute cenuşă.

În haosul creat, ofiţerii superiori au început să urle şi să ameninţe că cine se ridică de jos este împuşcat fără somaţie. Unii dintre noi au leşinat, alţii au început să vomeze intens, o atmosferă generală de haos şi panică.

Ne-am apropiat cu atenţie de elicopter şi tot ce fusese înăuntru se transformase într-o masă lichidă de metal… ”

În privinţa acestei întâmplări este de remarcat în primul rând manifestarea simptomelor specifice întâlnirilor OZN de gradul 2 şi 3, respectiv greaţă, vărsături, panică şi leşin.

Apoi mai este de semnalat apariţia acelor sfere albe de energie, asemănătoare cu cea care a apărut în cazul Anastasiei din taigaua siberiană – cine a citit cărţile lui Vladimir Megre ştie despre ce este vorba, şi mai ales că am mai scris şi noi în revistă despre această Anastasia, care este o extensie a unuia dintre Fondatorii despre care vorbeşte Sal Rachele în cărţile sale.

Într-una din cărţile sale, Megre descrie cum un corp de armată cu blindate şi infanterişti au încercat să o captureze pe Anastasia şi la fel ca în Bucegi, o sferă alb-albastră mai mare ca o casă a apărut de nicăieri şi le-a provocat militarilor ruşi pagube însemnate, astfel că aceştia au fost nevoiţi să se întoarcă la bază cu coada între picioare.

Deci ceva misterios se întâmplă şi există în Bucegi.

Este foarte important să înţelegem că acolo se află ceva ce deocamdată nu trebuie deranjat, şi se pare că întregul lanţ muntos carpatic este supravegheat şi păzit straşnic de entităţi care nu ezită să facă prăpăd dacă este necesară apărarea unor artefacte care poate sunt acolo încă dinainte de a se naşte civilizaţia umană actuală.

Mircea Andrișan în cartea sa Octogonul Sacru, Horodnic

 

Categorii Articole în românăEtichete , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close